Ion Luca Caragiale s-a născut la 1 februarie 1852 și a fost unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați dramaturgi și scriitori români. A fost membru post-mortem al Academiei Române, deși nu a terminat niciodată liceul și a fost coleg de redacție cu Mihai Eminescu și Ioan Slavici.
„Proștii mor, însă prostia e nemuritoare”, este unul din citatele preferate de Ion Luca Caragiale. Acesta s-a născut la 1 februarie 1852 și a fost unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați dramaturgi și scriitori români. A fost membru post-mortem al Academiei Române, deși nu a terminat niciodată liceul și a fost coleg de redacție cu Mihai Eminescu și Ioan Slavici. Ion Luca Caragiale a fost poet, scriitor, ziarist, comentator politic, nuvelist, autor de pamflet, dramaturg și director de teatru, recunoscut pentru operele sale, dar și adesea criticat și desconsiderat. Ion Luca Caragiale s-a născut la 1 februarie 1852, în satul Haimanale, care astăzi îi poartă numele.
A fost primul copil al lui Luca Ștefan Caragiale și al Ecaterinei Chiriac Karaboas. Primele studii ale lui Caragiale au fost în 1859 și 1860, cu părintele Marinache, iar până în 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești, acolo unde l-a avut învățător pe Bazil Drăgoșescu. Până în anul 1867, Caragiale a urmat 3 clase la Gimnaziul “Sfinții Petru și Pavel”, din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București.
Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde opt comedii și o dramă, nuvele, povestiri, momente și schițe, parodii, poezii și publicistică. Deși a scris doar nouă piese, Caragiale este considerat și astăzi cel mai bun dramaturg român din toate timpurile. Scriitorul a fost întemeietorul teatrului comic din România, dar și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național.
Scriitorul a părăsit România în anul 1904, atunci când a pierdut procesul de calomnie intentat lui Caion, un publicist care l-a acuzat de plagiat. Înainte să plece din țara sa, Caragiale a spus: “Nu mai pot trăi aici! E prea grea duhoarea.” S-a mutat la Berlin împreună cu familia, acolo unde și-a înscris copiii la școală și părea că este mulțumit de decizia pe care a luat-o. A început să frecventeze cercurile studențești românești de la Berlin, pentru a-și mai alina dorul limbii române. Prietenul său Alexandru Vlahuță îl ruga să revină în țară, însă Caragiale i-a răspuns printr-o scrisoare: ”Pentru nimic în lume n-aş părăsi acest colţ de viaţă străină pentru a mă reîntoarce în patrie…”
Caragiale a murit pe data de 9 iunie 1912 la Berlin, răpus de ateroscleroză. Rămășițele lui Caragiale au fost depuse într-un cavou al familiei, la 14 iunie, moment la care au fost prezenți și prietenii Delavrancea și Vlahuță. La aniversarea centenarului nașterii lui Caragiale, în anul 1952, trupul său a fost exhumat și mutat pe Aleea Scriitorilor, lângă mormântul lui Mihai Eminescu.
Din operele marelui Caragiale sunt remarcabile câteva citate, care rămân, peste timpuri, atât de actuale: „Prostii mor, dar prostia ramane”; „În România, lingușirea și hoția sunt virtuți”; „Zi-le oameni și da-le pace!” Poate unul dintre cele mai vehiculate citate din opera lui Ion Luca Caragiale este și va rămâne ”Trădare să fie dacă o cer interesele partidului, dar s-o stim și noi…(…) iubesc tradarea, dar urasc pe tradatori…”
