Marele poet și fabulist român Grigore Alexandrescu s-a născut la Târgoviște, pe data de 22 februarie în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului Mihai Alexandrescu și al Mariei Fusea. Opera sa a fost apreciată și protejată de către domnitorul Gheorghe Bibescu, care ţinea să treacă drept un mecena al artelor. Acesta i-a oferit poetului protecţie.
Marele poet și fabulist român Grigore Alexandrescu s-a născut la Târgoviște, pe data de 22 februarie în anul 1810. A murit sărac la București în anul 1885. Grigore Alexandrescu a fost considerat cel mai de seamă fabulist român.
Grigore Alexandrescu provenea dintr-o familie de mici boieri scăpați: tatăl, Mihai Lixăndrescu, sameş şi vistier, mama, Maria, cu înaintaşi pomeniți în documentele vremii lui Constantin Brâncoveanu. A copilărit la Târgovişte și era un hoinar visător căruia ruinele vechii curți domnești îi hrăneau himerele.
De mic dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. În anul 1831, este înscris la școala de limba franceză a lui Jean-Alexandre Vaillant. În 1832, școala lui Vaillant este inclusă în școala „Sf. Sava”, devenind astfel elev la Colegiul Național „Sfântul Sava”, unde este coleg cu Ion Ghica. Este găzduit o perioadă de Tache Ghica, tatăl lui Ion Ghica, și face cunoștință cu Ion Heliade Rădulescu, pe care îl uimește prin talentul său poetic, care îi marchează cariera.
S-a căsătorit la Focșani, la 29 mai 1860, cu Raluca Stamatin, fiica unui spătar din Moldova, iar în ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mentală.
Grigore Alexandrescu este ultimul fabulist autentic din literatura română, scriind circa 40 de fabule, în care adevărul este mascat din cauza cenzurii autorităților. „Câinele și cățelul”, „Boul și vițelul”, „Dreptatea leului”, „Vulpea liberală” sunt doar câteva dintre acestea.
Lui Grigore Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. Observator realist în punctul de plecare, fabulistul este în fond un moralist clasic, la fel ca modelele sale La Fontaine și Voltaire.
Artist cu reușite personale certe, Grigore Alexandrescu deschide drum poeziei de mari tensiuni lăuntrice, pe linia liricii de interogaţie şi atmosferă meditativă, și conturează un ton, un relief de accente propriu satirei.
