Alexandru Bologa a câştigat medalia de aur la para-judo, la categoria J1 -73 kg, la Jocurile Paralimpice de la Paris. Sportivul, care are doar 28 de ani, este al doilea campion paralimpic al României, după Eduard Novak, care a reuşit performanţa în 2012, la Londra, în proba de urmărire pe pistă din cadrul competiţiei de ciclism.
Alexandru Bologa s-a impus în finala pentru aur la Jocurile Paralimpice de la Paris. Românul l-a învins pe Yergali Shamey (Kazahstan) cu 10-0, grație unui ippon. Bologa a făcut un meci curajos, arătând cât de mult își dorește medalia cea mai prețioasă.
În ianuarie, Alexandru Bologa afirma, într-un material pentru site-ul Federaţiei Europene de Judo , că este hotărât să obţină o medalie de aur la Paris.
„Este un sentiment incredibil. Sunt numărul unu mondial din 2019 şi, uitându-mă în urmă, văd că toată munca mea şi sacrificiile mele dau roade. Sunt recunoscător pentru tot ceea ce mi s-a întâmplat, pentru tot ceea ce am avut ocazia să experimentez şi pentru oamenii pe care i-am întâlnit. A fi numărul unu în lume este o mândrie, dar şi o responsabilitate”, spunea el.
Călătoria lui Alex, necunoscută la momentul respectiv, a început în pântecele mamei sale din cauza microbilor care au trecut la făt. Modificările microbiomului intestinal matern reprezintă unul dintre mecanismele care apar în diverse afecţiuni ale sarcinii, inclusiv restricţia creşterii fetale şi naşterea prematură. La vârsta de trei ani, acest tânăr originar din Derșida, Sălaj, a început să-și piardă vederea, iar la doar șase sau șapte ani a devenit complet nevăzător.
„Nu m-am născut orb; mi-am pierdut vederea când aveam 6 ani. Mama mea a contractat un microb în timpul sarcinii, iar acest lucru mi-a afectat vederea. Medicii au descoperit că aveam acel microb când era prea târziu. A fost greu pentru familia mea să accepte faptul că nu voi mai putea vedea niciodată, dar am trecut uşor peste asta. Când eşti copil, în inocenţa ta, accepţi mai uşor diverse situaţii. Pentru mine, nu a fost o tragedie. Am continuat să îmi trăiesc viaţa în cel mai frumos mod posibil. Am plecat la Cluj-Napoca, la 120 de km de casă, pentru a studia la o şcoală specială. Acolo am început să practic primul meu sport, înotul, până când am descoperit judo-ul. După ce am terminat liceul, am mers la facultate. Eram singura persoană nevăzătoare din clasă şi nu m-am simţit inferior. Toată lumea mă trata cu respect şi făceam tot ceea ce ar fi făcut un student normal. Am studiat şi am absolvit universitatea cu rezultate bune, făcând în acelaşi timp judo. În general, încerc să trăiesc normal şi să profit de părţile bune ale handicapului meu”, a afirmat judoka român.
Alex obişnuia să înoate, fără să se gândească la Jocurile Paralimpice înainte de vârsta de 16 ani, când a avut loc un eveniment care i-a schimbat viaţa. Preşedinta Comitetului Paralimpic Român, Salvia Marion Wood-Lamont, a lansat un program menit să găsească tinere talente pentru a le pregăti pentru judo.
Eram elev de liceu la Şcoala Specială pentru Deficienţi de Vedere din Cluj-Napoca când am fost remarcat de Csokasi Eniko şi Gianina Andreica, cele două antrenoare trimise să facă selecţia. Atunci au fost selectaţi trei elevi, dar restul au renunţat pe parcurs. Până atunci, nu ştiam ce înseamnă judo, dar când am păşit pentru prima dată pe tatami, am simţit ceva special, am simţit că mi-am găsit locul. Locul meu fericit. De atunci, judo mi-a dat o direcţie în viaţă. M-a ajutat să devin independent şi să îmi scriu propria poveste. De asemenea, acest sport mi-a oferit ocazia de a-l cunoaşte pe Tomi, antrenorul meu, care este foarte important în viaţa mea. Am trecut împreună prin atâtea bătălii şi sunt recunoscătoare pentru tot. Fără el, viaţa mea nu ar fi fost la fel”, a menţionat Alex Bologa.
Motto-ul lui Alexandru Bologa este: Cazi de şapte ori, te ridici de opt!
Iar în vârful listei de dorințe, Alexandru Bologa a așezat :să se bucure de fiecare zi și să călătorească în jurul lumii.
