Performanță de legendă pentru sportul românesc! Naționala feminină de tenis de masă a cucerit medalia de bronz la Campionatul Mondial pe echipe, punând capăt unei așteptări dureroase de 26 de ani. Tricolorele au urcat pe podiumul de la Londra după ce au cedat doar în fața superputerii China, însă revenirea acasă a fost marcată de un semnal de alarmă categoric. Campioanele noastre au rupt tăcerea pe aeroport și au acuzat public Statul român că nu le-a mai premiat performanțele de aproape doi ani de zile.
Ziua finalelor de la OVO Wembley Arena va rămâne scrisă cu aur în istoria sportului național. Reprezentativa feminină de tenis de masă a României a intrat oficial în posesia medaliilor de bronz, o distincție pe care țara noastră nu o mai obținuse din anul 2000.
Festivitatea de premiere a adus o emoție uriașă pentru delegația tricoloră. Bernadette Szocs, Elizabeta Samara, Andreea Dragoman, Elena Zaharia și Adina Diaconu au urcat pe podium alături de Germania, fiind premiate chiar de românca Beatrice Romanescu, vicepreședinte executiv al federației internaționale.
Imediat după concurs, fetele și antrenorul Andrei Filimon au explodat de fericire și au transmis un mesaj video emoționant fanilor, strigând în cor „Hai România!”. Aceasta este a cincea medalie de bronz mondial din istoria naționalei feminine, palmaresul nostru total numărând și cinci titluri de campioane mondiale.
Singura echipă care le-a putut opri pe românce a fost China, campioană mondială pentru a șaptea oară consecutiv. La revenirea în țară, fetele au fost aplaudate la scenă deschisă în aeronava care le-a adus acasă și au fost întâmpinate cu flori la aeroportul Otopeni.
Bucuria succesului istoric a fost însă umbrită rapid de realitatea financiară dură. Jucătoarele au profitat de prezența presei pentru a lansa un protest public de proporții. Sportivele au dezvăluit că Statul român nu a mai premiat performanțele de la tenis de masă de aproximativ doi ani, adunându-se sume uriașe pe care autoritățile refuză sau întârzie să le plătească.
Bernadette Szocs, jucătoarea numărul unu a României, a confirmat că tensiunea este maximă în rândul lotului. Aceasta a subliniat că, deși joacă din mândrie și din plăcere pură pentru România, așteaptă de urgență banii munciți, mulțumind totodată clubului său pentru faptul că este singurul care îi asigură stabilitatea necesară pentru sportul de înaltă performanță.
O astfel de medalie strălucitoare ascunde, în mod paradoxal, o realitate amară, fiindcă acest bronz mondial istoric a fost clădit, în realitate, prin sacrificiile financiare și eforturile proprii ale jucătoarelor, în timp ce sprijinul din partea statului, prin Agenția Națională pentru Sport, a fost mult prea mic și aproape inexistent în ultimii doi ani, demonstrând încă o dată că în România marea performanță se face mai degrabă pe cont propriu decât cu ajutorul autorităților.
