La Editura „Caiete Silvane”, cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj și al Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, în colecția Poesis, a apărut volumul postum semnat de Daniel Hoblea și intitulată „Po(h)eme de bucurie”.
Daniel Hoblea s-a născut la 4 noiembrie 1964, în Buciumi, judeţul Sălaj şi a decedat la 24 martie 2020 la Zalău. A fost referent la Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj, secretar de redacţie la revista „Caiete Silvane” şi redactor al Editurii Caiete Silvane din Zalău.
A publicat volumele: Invazia formelor (Zalmoxis, Cluj, 1996); Securea de diamant (Caiete Silvane, Zalău, 2000); Gâlceava himerelor (Herald, Bucureşti, 2008); Poemus (Caiete Silvane, Zalău, 2011); Gâlceava himerelor, ediţie revizuită şi adăugită (Caiete Silvane, Zalău, 2015).
A tradus din limba franceză: René Guénon, Simbolismul crucii (Aion, Oradea, 2003); Nikolai Berdiaev, Despre menirea omului (Aion, 2004); René Guénon, Metafizică şi cosmologie orientală (Herald, Bucureşti, 2005); Marea Triadă (Herald, 2005); Demiurgul şi alte studii tradiţionale (Herald, 2005); Ezoterismul lui Dante (Aion, 2005); Stările multiple ale fiinţei (Aion, 2006); Introducere generală în studiul doctrinelor hinduse (Herald, 2006); Frithjof Schuon, Ochiul Inimii (Herald, 2008); René Guénon, Autoritate spirituală şi putere temporală (Herald, 2010); Simbolismul crucii (Herald, 2012); Stările multiple ale fiinţei (Herald, 2012); Ezoterismul creştin (Herald, 2013); Scrieri pentru Regnabit (2017), Lumea modernă (2018).
„M-am gândit și la controversatul (după unii) epigraf, „A murit Enkidu (Enghidu), prietenul meu, care ucise cu mine lei”, imediat după trecerea lui Daniel Hoblea din această lume. Ce expresie (folosită, tocită, până la urmă inexpresivă, banală, dacă nu cumva vulgară): „trecerea din această lume”! Oricum, după moartea lui Daniel, dispariție (fizică, materială) ce a avut loc în 24 martie 2020, în plină „stare de urgență”, am conștientizat că a fost unul dintre puținii mei prieteni. Nu am ucis împreună lei (mitico-poetic), dar, sigur, am metamorfozat petrecerea noastră împreună. Fiecare, chiar fiecare întâlnire era prilejul măcar pentru meditații de „primă instanță” ori revolte ideatice. Avea o disponibilitate uriașă (nu știu dacă era așa cu toată lumea) pentru dialog, pentru „moșirea” gândurilor. Ne avântam pe culmile, deșerturile ori abisurile cunoașterii, însoțiți și de multele, esențialele cărți citite și aprofundate de Daniel. Cartea de față, găsită printre manuscrisele lui electronice (și publicată aici cu acordul familiei), nu e diferită de poezia lui edită. Poate forma, aforistică, esențializată e „altfel”, dar, oricum, e dovada aceluiași poet și gânditor valoros, eseist redutabil, orator aproape desăvârșit. Nu știu de ce Daniel nu a dorit să-și publice acest volum în timpul vieții, mai ales că era pregătit practic pentru tipar. Chiar nu știam de el. Oricum, gestul nostru editorial, la un an de la plecarea lui Daniel Hoblea dintre noi, se cuvine apreciat nu doar ca o dovadă a prieteniei, ci și ca un îndemn de a (re)descoperi unul dintre oamenii de seamă ai județului Sălaj (vor urma, tot la Editura „Caiete Silvane”, și alte volume inedite din arhiva ce a intrat în posesia noastră), poet, traducător, redactor la editura noastră, secretar de redacție la revista omonimă, secretar al Cenaclului „Silvania” și al Asociației Scriitorilor din Județul Sălaj. Ține, poate, și de bucuria revederii: eu sunt la o masă cu Daniel Hoblea, bucuros că-l revăd și că-l recitesc, supărat un pic pe tonul prea elegiac al versurilor sale…”, scrie Daniel Săuca, managerul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj.
