Solstitiul de vară marchează începutul oficial al verii astronomice și cea mai lungă zi din an. În 2024, solstițiul de vară are loc pe 20 iunie, în loc de data obișnuită de 21 iunie. Este cea mai timpurie dată la care se petrece acest fenomen din ultimii 228 de ani.
Solstitiul de vară marchează începutul oficial al verii astronomice și cea mai lungă zi din an.
Solstitiul are loc atunci când unul dintre polii Pământului este înclinat către soare la un unghi extrem, iar datorită înclinației Pământului, acest lucru se întâmplă de două ori pe an.
În emisfera nordică, solstițiul de vară are loc în iunie (în timp ce emisfera sudică experimentează solstițiul de iarnă), iar în emisfera sudică, solstițiul de vară are loc în decembrie (în timp ce emisfera nordică experimentează solstițiul de iarnă).
Solstițiul de vară și cea mai lungă zi din an sunt celebrate de multe culturi din întreaga lume prin numeroase tradiții, sărbători și festivaluri. De la adunări la răsăritul soarelui până la festivaluri de mijloc de vară, sărbătorile solstițiului de vară alungă cu siguranță pânzele de păianjen ale iernii.
Acesta marchează momentul în care soarele ajunge în punctul său cel mai nordic — la 23,5 grade de ecuatorul ceresc. Acest punct de pe Pământ este cunoscut sub numele de Tropicul Racului. Cuvântul solstițiu înseamnă literalmente „soare stând nemișcat”. Este derivat din combinarea cuvintelor latine sol pentru „soare” și sistere pentru „a sta nemișcat”.
În ultimele șase luni, soarele a părut să migreze pe un curs nordic pe cer. La momentul solstițiului, acea mișcare se oprește și apoi soarele începe să se miște spre sud. O mișcare care va continua timp de șase luni până când soarele va coborî la punctul său cel mai jos sub ecuator și apoi se va opri — un alt punct de solstițiu — marcând începutul iernii.
În 2024, solstițiul de vară are loc pe 20 iunie, în loc de data obișnuită de 21 iunie. Este cea mai timpurie dată la care se petrece acest fenomen din ultimii 228 de ani.
Schimbarea vine de al alinierea specifică a calendarului cu ciclurile orbitale ale Pământului. Solstițiul de vară va continua să fie mai devreme la fiecare patru ani, până în 2096, când se așteaptă să avem cel mai timpuriu solstițiu al secolului.
În emisfera nordică, durata luminii solare variază în funcție de latitudine. La ecuator, timpul de la răsărit până la apus este de aproximativ 12 ore.
La latitudinile temperate sau medii nordice (aproximativ 40 de grade nord) durata luminii solare durează aproximativ 15 ore.
Iar pentru cei care se află la nord de Cercul Arctic (66,5 grade nord) soarele rămâne deasupra orizontului timp de 24 de ore.
Pentru cea mai mare parte a lumii, solstițiul coincide cu prima zi de vară, dar pentru alte părți ale lumii, solstițiul este privit nu ca începutul verii, ci mai degrabă ca mijlocul verii.Dacă, de exemplu, ai vizita Suedia sau Norvegia în această perioadă a anului, ai descoperi că locuitorii locali sărbătoresc o sărbătoare locală cunoscută sub numele de Ziua Mijlocului Verii, care printr-un obicei vechi cade pe 24 iunie, o zi legată și de numele Sfântului Ioan Botezătorul.
Noaptea, focuri sunt aprinse în munții din alte părți ale Europei. În nordul Scandinaviei, deasupra Cercului Arctic, fenomenul soarelui de la miezul nopții în perioada solstițiului este un ceas sezonier care pare să împartă vara, dacă nu întregul an, în două părți distincte.
Este acea perioadă a anului în care soarele, după ce a petrecut ultimele șase luni deplasându-se constant spre nord, a ajuns la apogeul migrației sale.
Avem înclinația Pământului de mulțumit pentru anotimpuri, și fără ea, ambele emisfere ar primi lumină egală pe tot parcursul anului.
Pe măsură ce Pământul orbitează în jurul soarelui, axa de rotație a Pământului este ușor înclinată la 23,44°, conform Royal Museums Greenwich.
Asta înseamnă că, pe măsură ce Pământul orbitează în jurul soarelui, emisfera nordică este înclinată către soare în timpul unei jumătăți a anului. În cealaltă jumătate a anului, emisfera sudică se înclină către el.
Când emisfera nordică sau sudică este cea mai înclinată către soare, experimentează solstițiul de vară; când este cea mai înclinată în sens opus, experimentează solstițiul de iarnă.
Solstițiile nu cad pe aceeași zi din calendar în fiecare an deoarece anul astronomic are 365,25 zile. Astfel, solstițiul de vară pentru emisfera nordică — cunoscut și sub numele de solstițiul de iunie — se schimbă în prezent între 20, 21 și 22 iunie.
Cu toate acestea, solstițiul de vară are loc la aceeași oră pentru fiecare țară, independent de care parte a Pământului este orientată către soare. Acest lucru înseamnă că momentul exact al solstițiului de vară poate avea loc în mijlocul nopții pentru unii oameni și în mijlocul zilei pentru alții.
Cuvântul solstițiu este derivat din cuvântul latin solstitium, care se traduce prin „soare stă nemișcat”. Acest lucru se datorează faptului că mișcarea aparentă a soarelui către nord sau sud se oprește înainte de a schimba direcția.
Deși soarele răsare întotdeauna în est și apune în vest, acesta pare să fie mai sus sau mai jos pe cer pe parcursul anului, în funcție de anotimp. În jurul solstițiilor, soarele ajunge la punctul său aparent cel mai înalt și cel mai jos pe cer. Acestea corespund mijlocului verii și mijlocului iernii, respectiv, care sunt punctele de cotitură în călătoria soarelui.
Odată ce soarele ajunge la zenitul său la solstițiul de vară, acesta va începe călătoria spre orizont, culminând la solstițiul de iarnă în punctul său cel mai jos. În săptămânile dinaintea acestor puncte de cotitură ale solstițiilor, soarele pare să se miște foarte puțin, câștigându-și numele de „soare stă nemișcat”.
Dacă ai mapa poziția soarelui la amiază în fiecare zi pentru un an, ar face o figură de opt asimetrică, numită analemă. Punctul în care se intersectează curbele figurii de opt este echinocțiul, când ziua și noaptea sunt aproximativ egale ca durată.
