Creionul, în forma sa modernă, a fost inventat în jurul anului 1500, în Anglia, și a revoluționat modul în care oamenii scriau și desenau. Deși nu este un obiect inventat dintr-o singură idee bruscă, creionul a evoluat treptat, iar materialul său principal grafitul a avut un rol esențial în dezvoltarea sa.
În anul 1564, în Anglia, a fost descoperită o mare mină de grafit în Lake District. La acea vreme, grafitul nu era recunoscut ca un material industrial, ci mai degrabă ca o formă de cărbune moale. Oamenii au început să folosească acest mineral pentru a lăsa urme pe hârtie, iar datorită capacității sale de a lăsa o urmă clară și ușor de șters, grafitul a devenit rapid un material popular pentru scriere și desen.
În perioada medievală, grafitul era utilizat sub formă de bastonașe, iar oamenii aplicau acest mineral pur direct pe hârtie sau pergament, creând astfel primele forme rudimentare de creion. Acestea nu dispuneau de un înveliș protectiv, cum sunt cele moderne, fiind fragmente fragile, iar utilizarea lor era limitată de natura lor sensibilă și ușor de deteriorat.
În jurul anului 1500, meșteșugarii englezi au început să învelească grafitul într-un tub de lemn, marcând o inovație crucială în istoria creionului. Această tehnică nu doar că proteja grafitul fragil, dar îl făcea și mult mai practic și convenabil pentru utilizare, transformându-l într-un instrument accesibil și eficient pentru scris și desen. În 1795, francezul Nicolas-Jacques Conté a inventat procesul de fabricare a creionului cu mina de grafit. Conté a realizat un amestec de grafit și argilă, care a permis ajustarea durității minei, ceea ce a dus la crearea unui creion mai versatil, folosit în diverse domenii, de la scris până la desen artistic.
După invenția lui Conté, procesul de fabricare a creionului a evoluat rapid. Unul dintre cele mai mari avantaje a fost capacitatea de a ajusta duritatea minei prin amestecarea diferitelor proporții de grafit și argilă. Astfel, creioanele au ajuns să aibă grade variate de duritate, de la cele foarte moi, folosite pentru desen artistic, până la la cele dure, folosite pentru scriere.
Creionul modern a fost asociat cu lemnul, care a fost utilizat pentru a înveli mina de grafit. De asemenea, în acea perioadă au început să se producă și creioane colorate, în mod special pentru desen, iar creionul a devenit o alegere standard pentru elevi, artiști și profesioniști din diverse domenii.
La începutul secolului 20, a apărut creionul mecanic, care avea o mina mai subțire și putea fi reîncărcat, eliminând astfel necesitatea de a ascuți creionul în mod constant. Aceasta a adus un alt nivel de confort și precizie în utilizarea creionului.
De-a lungul timpului, creionul a evoluat, dar a rămas esențial în viața cotidiană. Creioanele moderne sunt disponibile într-o varietate de tipuri, inclusiv creioane de desen, creioane mecanice și creioane colorate, toate folosite în diverse scopuri. În prezent, deși tehnologia digitală a avansat considerabil, creionul rămâne un instrument de bază, apreciat pentru simplitatea și eficiența sa.
