Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim are loc în duminica dinaintea Învierii Domnului, și este cunoscută şi sub numele de Duminica Floriilor. Potrivit Bisericii Ortodoxe, Floriile sunt primul praznic împărătesc cu dată schimbătoare din anul bisericesc.
Cu ziua de Florii începe ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor, în care creştinii se pregătesc să întâmpine Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.
În Duminica Floriilor, creștinii ortodocși sărbătoresc intrarea triumfala a lui Iisus în Ierusalim, călare pe un asin, așa cum a prezis proorocul Zaharia. Mântuitorul este primit în cetate de oamenii fericiți, care l-au întâmpinat cu ramuri de finic și i-au cântat osanale.
În această zi, la slujba bisericească, preoții citesc din Evanghelia după Matei:
„Iar când s-au apropiat de Ierusalim și au venit la Betfaghe, la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asina legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine. Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice: «Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asina, pe mânz, fiul celei de sub jug». Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus, au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele. Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale, iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana intru cei de sus!” (Matei 21, 1-9)
Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a omenirii. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară.
Potrivit unor tradiții de Florii, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut. Pe drum, însă, lazăr se urcă într-un copac de unde cade şi moare. Potrivit legendei, Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor pe care le făcea mama sa acasă. Tocmai de aceea, există obiceiul ca de Florii femeile să facă ofrandă de pomenire a morţilor împărţind plăcinte de post.
În Duminica Floriilor, oamenii duc ramuri de salcie la biserică. Ramurile de salcie simbolizează ramurile de finic cu care l-au întâmpinat mulţimile în Ierusalim pe Iisus. Acestea sunt sfințite și așezate la icoane.
Ramura de salcie sfinţită era utilizată şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau mâțișori de pe ramură de sălcie, pentru a fi feriţi de diferite boli. Femeile în vârstă se prindeau la mijloc salcia ca să nu le mai doară.
Mai există şi obiceiul ca părinţii să-şi lovească copiii cu nuieluşa de sălcie, când veneau de la biserică. Se spune în popor că în acest fel copiii vor creşte sănătoşi şi înţelepţi.
Se spune că de Florii nu este bine să te speli pe păr, pentru că vei albi. Cei care totuşi vor să o facă trebuie să folosească apă sfinţită.
