Lumea sportului din România a primit marți seara o veste devastatoare. Mircea Lucescu, simbolul absolut al antrenoratului românesc și omul care a transformat fotbalul într-o artă a strategiei, s-a stins din viață la vârsta de 80 de ani.
Anunțul tragic care a făcut ca lumea sportului din România să fie în doliu a venit de la Spitalul Universitar de Urgență București, unde „Il Luce” era internat. Decesul a fost declarat marți, 7 aprilie, în jurul orei 20:30. Mircea Lucescu lasă în urmă o moștenire colosală, fiind unul dintre cei mai titrați tehnicieni din istoria fotbalului mondial, cu 35 de trofee câștigate în aproape 48 de ani de carieră.
Așadar, Mircea Lucescu lasă în urmă o moștenire colosală. De la fotbalul romantic al anilor ’60, unde a strălucit ca jucător și căpitan al „Generației de la Guadalajara” la Mondialul din 1970, până la succesele imense de pe banca tehnică, Lucescu a fost sinonim cu performanța. El a fost cel care, în 1984, a obținut prima calificare a naționalei României la un Campionat European.
Cea mai lungă și prolifică perioadă a carierei sale a fost cea de la Șahtior Donețk, unde a activat timp de 12 ani. Sub comanda sa, „minerii” au devenit o forță de temut în Europa, câștigând trofee importante:
-Cupa UEFA (2009): Momentul de apogeu a fost câștigarea Cupei UEFA în finala de la Istanbul, împotriva lui Werder Bremen. Lucescu a devenit atunci singurul antrenor român care a ridicat acest trofeu.
-Dominație Totală: A cucerit 22 de trofee cu Șahtior (8 titluri, 6 Cupe și 7 Supercupe ale Ucrainei), transformând clubul dintr-o echipă locală într-o prezență constantă în fazele superioare ale UEFA Champions League.
-Creator de Talente: Este recunoscut la nivel mondial pentru „rețeta braziliană”, lansând fotbaliști care au ajuns ulterior la marile forțe ale Europei, precum Fernandinho, Willian sau Douglas Costa.
Un capitol esențial al legendei sale s-a scris pe pământ turcesc, unde Lucescu a devenit un adevărat idol. Între anii 2000 și 2004, acesta a reușit performanțe incredibile cu cele mai mari cluburi din Istanbul:
-Gloria cu Galatasaray (2000–2002): A preluat echipa după plecarea lui Fatih Terim și a cucerit imediat Supercupa Europei în anul 2000, după o victorie istorică împotriva lui Real Madrid. Sub comanda sa, cu Hagi și Popescu în teren, Galatasaray a câștigat titlul în Turcia (2002) și a ajuns până în sferturile de finală ale Ligii Campionilor.
-Istorie la Centenarul lui Beşiktaş (2002–2004): După despărțirea de Galatasaray, a semnat cu rivala Beşiktaş, unde a scris istorie chiar în anul centenarului clubului (2003). A câștigat titlul cu un record de 85 de puncte, o cifră care a rămas mult timp neegalată în campionatul turc.
-Mandatul la Echipa Națională (2017–2019): Lucescu a revenit în Turcia pentru a conduce prima reprezentativă, lăsându-și amprenta asupra reconstrucției unei noi generații de jucători turci.
Chiar și în ultimele sale zile, legătura sa cu Turcia a rămas simbolică: ultimul său meci oficial pe banca României a fost barajul pentru CM 2026 împotriva selecționatei Turciei, disputat pe stadionul lui Beşiktaş din Istanbul.
Federația Română de Fotbal a reacționat imediat, anunțând că procesul de numire a noului selecționer — care trebuia să aibă loc în aceste zile, după încheierea mandatului lui Lucescu joia trecută — a fost suspendat pe o perioadă nedeterminată.
În semn de respect, la toate meciurile din următoarea etapă a primelor trei ligi masculine și din Superliga feminină se va ține un moment de reculegere. Oficialii FRF l-au descris pe Mircea Lucescu drept un „tactician genial, mentor și vizionar care a purtat tricolorul pe cele mai înalte culmi”.
Cu 7 titluri de campion ca jucător la Dinamo și un palmares de antrenor greu de egalat pe plan mondial, Mircea Lucescu rămâne în inimile românilor ca un simbol al demnității și al disciplinei.
Dumnezeu să îl odihnească!
