Federația Română de Fotbal a organizat un eveniment în cadrul căruia a explicat planurile pentru 2026 în ceea ce privește arbitrajul și modul de aplicare a sistemului VAR. Forul condus de Răzvan Burleanu intenționează să clarifice și în rândul suporterilor noile reglementări ale jocului, deciziile și rolul arbitrajului video, prin intermediul unor workshop-uri regionale, desfășurate cu sprijinul cluburilor de fotbal. Întâlnirile vor avea loc o dată la șase luni.
Kyros Vassaras, președintele Comisiei Centrale a Arbitrilor, a insistat asupra mesajului că VAR este un sistem care corectează, nu al perfecțiunii, iar în acest sens a prezentat date statistice relevante pentru arbitrajul românesc.
În Superliga, în 167 de meciuri, s-au înregistrat 896 de incidente analizate VAR, rezultând astfel o medie de 5,4 decizii per partidă, mult peste cea din Liga Campionilor.
În plus, în România, apare o corecție de fază la fiecare 2,45 meciuri, indicator care arată atât utilitatea sistemului, cât și volumul mare de situații controversate.
Un alt capitol prezentat a fost cel al infrastructurii. Oficialul FRF a precizat că sistemul VAR din România are nevoie de o actualizare tehnologică, astfel încât calitatea imaginii să fie mai bună, pentru a exista posibilitatea de a mări rezoluția, dar și de o mai bună sincronizare a camerelor de filmat.
Au fost menționate stadioanele din Clinceni, Galați și Mioveni, unde unghiurile de filmare reduse și spațiile tehnice creează probleme reale și duc la întârzieri mari în luarea deciziilor. Soluția propusă include modernizarea infrastructurii, training-uri suplimentare și îmbunătățirea echipamentelor.
De asemenea, se pregătește centralizarea camerei VAR la București, dotată cu tehnologie touchscreen și cu un simulator dedicat pregătirii arbitrilor, cu scopul de a reduce diferențele de interpretare a fazelor.
O altă temă delicată abordată de federație a fost lupta împotriva simulărilor. Vassaras a amintit că a avut loc o întâlnire cu reprezentanții cluburilor, în care a fost analizat impactul căderilor intenționate asupra jocului. Concluzia a fost una clară: simulările nu doar că fragmentează meciurile, ci generează tensiunea și în tribune, ceea ce alimentează percepția de nedreptate.
Ulterior, a fost reluată ideea ca dialogul cu arbitrii, pe durata jocului, să fie limitat exclusiv la căpitanii de echipă, o măsură menită să reducă presiunea în luarea deciziilor.
În același registru au fost invocate și duelurile dintre portarii aflați în posesia mingii și atacanții adverși, faze care fragmentează jocul și prelungesc inutil întreruperile.
