Europa, satelitul înghețat al giganticei planete gazoase Jupiter, ar putea dispune de un sistem de diseminare a ingredientelor chimice necesare vieții. Aceste substanțe ar ajunge în vastul său ocean subglacial, conform unui studiu publicat în The Planetary Science Journal.
Gheața unui satelit al planetei Jupiter se topește. Europa, una dintre zecile de luni care orbitează Jupiter, a intrigat mult timp oamenii de ştiinţă, fiind considerată unul dintre cele mai promiţătoare locuri din Sistemul Solar pentru căutarea vieţii extraterestre, datorită unui ocean global ascuns sub suprafaţa sa fracturată şi îngheţată, care ar putea conţine de două ori mai multă apă sărată decât toate oceanele Pământului la un loc.
Însă, spre deosebire de Pământ, oceanul Europei este lipsit de oxigen şi izolat de lumina Soarelui, fiind exclusă fotosinteza şi necesitând ca orice potenţială formă de viaţă să se bazeze în schimb pe energie chimică. Noul studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea de Stat din Washington sugerează că un proces geologic lent, dar persistent, care face ca porţiuni din gheaţa de la suprafaţa Europei să se scufunde, transportând în apele oceanului substanţe cum ar fi oxidanţii
„Aceasta este o idee nouă în ştiinţa planetară, inspirată de un sistem bine înţeles în geoştiinţe. Cel mai interesant este faptul că această nouă idee abordează una dintre problemele legate de posibilitatea existenţei vieţii de lungă durată de pe Europa şi este un semn bun pentru perspectivele vieţii extraterestre în oceanul său.”, a transmis cercetător postdoctoral la Virginia Tech.
Oamenii de ştiinţă ştiu din imaginile realizate în timpul survolurilor sondelor spaţiale că suprafaţa Europei este extrem de activă din punct de vedere geologic datorită puternicei atracţii gravitaţionale exercitate de Jupiter. Cu toate acestea, cea mai mare parte a acestei mişcări pare să se producă pe orizontală, mai degrabă decât pe verticală, conform noului studiu, ceea ce limitează oportunităţile ca materialele de la suprafaţă să migreze în jos, cu excepţia evenimentelor extreme, cum ar fi cele de fracturare masivă.
Folosind modele computerizate, cercetătorii au ajuns la concluzia că zonele de gheaţă bogată în sare din apropierea suprafeţei Europei pot deveni atât mai dense, cât şi mai slabe mecanic decât gheaţa din jur, mai pură.
În condiţii potrivite, aceste zone mai dense se pot desprinde şi se pot scufunda încet, sau „se pot scurge„, prin învelişul de gheaţă, ajungând în cele din urmă la oceanul de dedesubt în „doar” aproximativ 30.000 de ani, conform studiului.
Procesul, cunoscut sub numele de „scufundare a litosferei„, este similar unui proces geologic de pe Pământ, prin care porţiuni din stratul exterior al planetei se scufundă în manta. În 2025, cercetătorii au identificat acest proces în desfăşurare sub lanţul muntos Sierra Nevada.
Europa va fi studiată mai detaliat în următorii ani de către misiunea Europa Clipper a NASA. Lansată în 2024, sonda spaţială Clipper urmează să ajungă în sistemul jovian în aprilie 2030 şi să efectueze aproape 50 de survoluri de aproape ale Europei pe parcursul a patru ani, permiţând oamenilor de ştiinţă să evalueze adâncimea oceanului său subteran şi să evalueze în continuare potenţialul existenţei vieţii pe acest satelit.
