Țara arde și baba se piaptănă” — pare a fi concluzia opoziției față de actualul Executiv. Parlamentul României se pregătește pentru o zi decisivă: pe 5 mai, Guvernul condus de Ilie Bolojan va fi supus testului suprem prin votarea moțiunii de cenzură. Intitulată dur „STOP Planului Bolojan”, inițiativa semnată de 253 de parlamentari acuză o distrugere programată a economiei și o vânzare masivă a activelor statului. În timp ce românii se confruntă cu cea mai mare scădere a nivelului de trai din ultimul sfert de secol, premierul este pus la zid nu doar pentru politicile economice, ci și pentru un limbaj considerat „monstrous.
Coaliția formată din PSD, AUR și PACE a depus oficial moțiunea de cenzură care ar putea dărâma Executivul marțea viitoare. Semnatarii susțin că așa-zisa reformă a lui Ilie Bolojan este, în realitate, o „vânzare frauduloasă” a resurselor strategice ale României către cercuri de interese restrânse, ocolind Bursa de Valori.
Textul moțiunii este unul dintre cele mai dure din istoria recentă. Premierul este acuzat că folosește „metode opace” pentru a înstrăina companiile statului sub pretextul PNRR, în timp ce populația sărăcește într-un ritm alarmant. Mai mult, inițiatorii nu au iertat derapajele verbale ale prim-ministrului. Acesta este taxat dur pentru că a comparat anumite categorii sociale cu „șobolanii”, opoziția amintind că astfel de asocieri au origini naziste sinistre.
„România nu este o marfă”, se precizează în document, iar semnatarii consideră că cele 10 luni de guvernare Bolojan au fost „nefaste” pentru țară. Deznodământul va fi decis pe 5 mai, de la ora 11:00, printr-un vot secret cu bile, care va stabili dacă „Planul Bolojan” continuă sau dacă România va avea un nou Executiv.
Rămâne de văzut dacă cele 253 de semnături se vor transforma în tot atâtea bile negre pentru Guvern. Într-un climat social tensionat, în care prioritățile guvernanților par total rupte de realitatea din buzunarele oamenilor, votul de marțea viitoare nu este doar unul politic, ci o sentință asupra modului în care este administrată averea statului. Până la urmă, când interesele țării sunt în joc, fair-play-ul ar trebui să dicteze salvarea economiei, nu pieptănarea unor strategii care lasă populația în urmă.
Dincolo de miza politică și de spectacolul parlamentar, rămâne o întrebare amară: nu ar fi fost mai util ca această răfuială să aștepte până la securizarea banilor din PNRR? În condițiile în care țara are nevoie disperată de investiții, haosul administrativ ce va urma inevitabil până la instalarea unui nou guvern ar putea fi lovitura de grație care să ducă la pierderea definitivă a fondurilor europene. Din păcate, se pare că pentru unii lideri politici, setea de putere este mult mai presantă decât finalizarea proiectelor vitale care ar putea scoate România din impas
