La 40 de zile de la Înviere, creștinii ortodocși și greco-catolici din județul nostru se pregătesc pentru una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății: Înălțarea Domnului. În anul 2026, data de 21 mai poartă o încărcătură duhovnicească aparte, fiind ziua în care credința, istoria și tradiția se contopesc. Este momentul în care Mântuitorul Se ridică la cer în fața ucenicilor Săi, promițând că nu ne va lăsa niciodată singuri.
Anul acesta, ziua de 21 mai este marcată de o coincidență spirituală rară: prăznuim simultan Înălțarea Domnului, Ziua Eroilor și Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena. Teologia acestei zile ne învață că natura umană este ridicată la slava dumnezeiască, oferindu-ne tuturor speranța că nu suntem limitați doar la existența pământească.
În bisericile din Sălaj, de la mărețele lăcașuri din Zalău până la micile biserici de lemn din satele noastre, salutul pascal „Hristos a Înviat!” este înlocuit cu cel plin de biruință: „Hristos S-a înălțat!”, la care credincioșii răspund cu inima deschisă „Adevărat S-a înălțat!”. Este ziua în care îi pomenim pe eroii neamului, pe cei care și-au dat viața pentru credință și țară, depunând coroane la monumentele din tot județul.
Tradiția populară, cunoscută sub numele de Ispas, aduce cu sine obiceiuri străvechi. Sălăjenii obișnuiesc să pună la porți și ferestre frunze de nuc sau leuștean pentru a proteja casa de necazuri. Se crede că în această zi sufletele celor adormiți se înalță la cer, motiv pentru care gospodinele împart colaci, ouă roșii și cozonac pentru pomenirea lor. Superstițiile locului ne îndeamnă la pace: nu se muncește, nu se spală și, mai ales, nu se dau lucruri cu împrumut, pentru a nu pierde sporul casei. Bătrânii satelor noastre spun că, dacă va ploua de Ispas, vom avea parte de un an mănos și de hambare pline.
Dincolo de rânduielile gospodărești, Înălțarea Domnului ne cheamă la introspecție și împăcare. Să lăsăm deoparte certurile și vorbele urâte, transformând această zi într-un popas al sufletului, în care să ne cinstim strămoșii și să privim cu speranță spre cer, amintindu-ne că suntem chemați către o destinație mult mai înaltă.
