După șase ani de investiții masive și susținere necondiționată, SCM Zalău se află din nou în fața unui moment critic. Sezonul regulat s-a încheiat, iar gruparea de la poalele Meseșului intră în faza de play-off cu un bagaj subțire de puncte, punând sub semnul întrebării mult dorita promovare.
SCM Zalău se află din nou la ora adevărului: Începe „misiunea imposibilă” din play-off-ul Ligii 3, însă echipa de sub Meseș vine cu un bagaj subțire de puncte. Liga 3 a intrat în linie dreaptă. Cele 32 de echipe calificate în play-off au fost împărțite în patru serii a câte 8 formații. Miza este uriașă: primele clasate din fiecare serie promovează direct în Liga 2, în timp ce ocupantele locurilor secunde vor lupta într-un sistem de baraj tip „Final Four” pentru ultimul bilet către eșalonul secund.
Regula de aur a acestei faze? Echipele au intrat în play-off doar cu punctele obținute în sezonul regulat împotriva celorlalte formații calificate din seria lor. Această prevedere a lovit dur în palmaresul Zalăului, deoarece în clasamentul de start Zalăul este în subsolul ierarhiei.
Deși la finalul celor 22 de etape SCM Zalău a strâns 44 de puncte, în noul clasament al Seriei 4 de play-off (unde s-au unit forțele din fostele Serii 7 și 8), situația arată îngrijorător. Echipa pornește de pe locul 5, cu doar 8 puncte, la o distanță considerabilă de liderul Știința Poli Timișoara.
Ierarhia Seriei 4 Play-off este următoarea:
1.Ştiinţa Poli Timişoara – 13 pct.
2.Sănătatea Cluj – 11 pct.
3.Unirea Alba Iulia – 10 pct.
4.Metalurgistul Cugir – 9 pct.
5.SCM Zalău – 8 pct.
6.Unirea Tăşnad – 7 pct.
7.Minaur Baia Mare – 7 pct.
8.Viitorul Arad – 3 pct.
În ciuda stabilității financiare și a sprijinului constant de peste șase ani, SCM Zalău continuă să se „împiedice” în momentele cheie. Intrarea în play-off de pe o poziție inferioară obligă echipa la un parcurs aproape perfect. Fără o mobilizare totală în aceste 8 etape, un nou an în mediocritatea Ligii 3 va fi greu de justificat în fața suporterilor și a finanțatorilor.
În contextul acestui nou blocaj sportiv, se impune o reevaluare a priorităților: poate că sumele considerabile investite de Primăria Zalău în echipa mare, care ratează an de an ținta promovării, ar genera un impact real dacă ar fi redirecționate către sportul de masă și către academiile de tineret, construind astfel un viitor solid pentru sportivii locali, în locul unor rezultate imediate care întârzie să apară.
Concluzia pare a fi una singură: decât să subvenționăm la infinit o echipă mare care nu își atinge obiectivele, ar fi mult mai eficient ca bugetul local să se orienteze către baza piramidei — tineret, juniori și sport de masă — acolo unde performanța se construiește prin educație, nu prin investiții fără finalitate.
