Izvorul Tămăduirii se sărbătorește în fiecare an în vinerea din Săptămâna Luminată de după Paște și este marcată cu cruce roșie în calendar. Această sărbătoare este dedicată Maicii Domnului, iar în toate bisericile se oficiază Sfânta Liturghie și se face sfințirea apei, cunoscută și sub numele de agheasmă mică.
Izvorul Tămăduirii marchează o minune legendară, conform tradiției bisericești, în care un orb și-a recăpătat vederea după ce și-a udat fața cu apa unui izvor din apropierea Constantinopolului.
O biserică a fost construită pe locul acestui izvor, la porunca împăratului, și a primit numele de „Izvorul Tămăduirii”, unde s-au petrecut numeroase minuni de-a lungul timpului.
În România, la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, preoții sfințesc apa și o transformă în agheasmă mică. Credincioșii beau din această apă sfințită pentru a fi protejați de rele și de boli.
În unele zone ale țării, preoții obișnuiesc să meargă la izvoare și să le sfințească, iar oamenii sunt stropiți cu agheasmă, iar casele sunt de asemenea stropite cu apă sfințită în această zi.
Izvorul Tămăduirii este un praznic deosebit în calendarul creștin ortodox, evidențiind importanța Maicii Domnului în credința și viața credincioșilor. De asemenea, sărbătoarea subliniază credința în Hristos ca Izvor al vindecărilor, aducând speranță și confort spiritual în vremuri de nevoie și suferință.
În ziua de prăzmuire a Izvorului Tămăduirii, gospodinele nu trebuie să spele sau să calce rufe sau să croiască lucruri de îmbrăcăminte, deoarece se crede că aceste activități nu vor fi de folos și nu vor fi niciodată finalizate. Izvorul Tămăduirii este o zi norocoasă pentru săpătorii de fântâni.
În special în mediul rural, gospodarii aruncă apă sfințită peste animalele de povară pentru a le menține sănătoase și pentru a lucra cu spor la lucrările agricole. De asemenea, pentru a asigura un an bogat, gospodarii stropesc grădinile și livezile cu apă sfințită în ziua praznicului. Acest ritual are și rolul de a proteja recoltele de grindină.
Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare încărcată de semnificații spirituale și culturale, în care credincioșii caută binecuvântare și protecție pentru întregul an. Respectarea tradițiilor și obiceiurilor specifice acestei zile este considerată esențială pentru atragerea norocului și binecuvântării divine. Evitarea anumitor activități și practicarea ritualurilor tradiționale reprezintă modalități prin care credincioșii exprimă devotamentul și recunoștința față de divinitate, căutând să-și întărească legătura spirituală și să obțină protecție și îndrumare în viața lor.
Preotul sfințește apa și apoi o stropește peste credincioși, rostind următoarele cuvinte: „Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta, dăruiește biruința credincioșilor creștini asupra dușmanilor și cu crucea Ta păzește poporul Tău”.
