Izvorul Tămăduirii se sărbătorește în prima vineri de după Paște. Această sărbătoare amintește de minunile Maicii Domnului. Este sărbătoare mare pentru români.
Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii are origini într-o legendă în care o minune s-a produs lângă un izvor din apropierea Constantinopolului. Încă din cele mai vechi timpuri, Izvorul Tămăduirii are la bază o legendă despre un bărbat orb care și-a recăpătat vederea. Această minune s-a întâmplat după ce s-a spălat pe față cu apă din izvor. Mai mult de atât, după ce s-a vindecat, pentru a mulțumi, Leon a ridicat o biserică. Lăcașul de cult avea hramul ,,Izvorul Tămăduirii”. Ulterior, un alt împărat a găsit vindecare în același loc. De asemenea, a ridicat și el o biserică. Potrivit tradiției, în această zi este bine ca toți cei credinicioși să vină la Biserică și să ia Agheasmă Mică. Aceasta este o apă sfințită, care poate fi băută tot anul.
Se spune că în această zi este bine ca oamenii să se spele cu roua şi să bea agheasmă. Acest lucru îi va feri de boli sau se vor vindeca.
După slujba de sfințire, preoții îi stropesc pe credincioşi cu apă binecuvântată şi cântă troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, şi cu crucea Ta, păzește pe poporul Tău”.
În credința populară, acest cântec de binecuvântare rostit de preot în timp ce mulțimea credincioșilor este stropită cu apă sfinţită, are rol purificator, de îndepărtare a energiilor negative şi a pagubei.
De asemenea, în această zi se curăţau şi se sfinţeau fântânile şi se găseau izvoare noi. Potrivit tradiției, fântânile sfinţite de Izvorul Tămăduirii nu vor seca în perioadele fără ploi.
În această zi este complet interzis să lucrați. Potrivit tradiției, pe vremuri, în această zi nu se muncea. Cei care lucrau erau loviți de o boală grea din care nu își mai reveneau până la moarte. Boii nu se înjugau, pentru a nu se îmbolnăvi. De asemenea, în trecut nu se țesea nimic deoarece cu pânza țesută nu se îmbrăcau nici cei morți, fiindcă nu puteau fi primiți pe cealaltă lume.
Mai mult de atât, este complet interzis să spălați și să călcați. Cine nu respectă acest obicei, nu va avea loc în Rai.
În tradiția populară se spune că este bine să dai de pomană alimente și băuturi, precum pâine, colaci, miere, vin sau apă, în semn de recunoștință și mulțumire pentru darul tămăduirii și al vieții.
De asemenea, pe lângă pomană este recomandat să faci fapte bune, cum ar fi să ajuți pe cei aflați în nevoie sau să donezi pentru cauze caritabile.
Este important să reținem că pomana trebuie să fie făcută din inimă și cu sinceritate, întrucât nu este suficient să oferim doar pentru a ne achita de o obligație, ci trebuie să o facem cu gândul la binele celorlalți și la împăcarea cu Dumnezeu.