Interzicerea produselor din plastic de unică folosinţă în Uniunea Europeană a generat critici atât din partea ecologiştilor, care susţin că noile măsuri nu sunt de ajuns, cât şi din partea producătorilor de plastic care sunt îngrijoraţi că noile norme ar putea crea standarde diferite de-a lungul blocului comunitar.
Interzicerea produselor din plastic de unică folosinţă în Uniunea Europeană a generat critici atât din partea ecologiştilor, care susţin că noile măsuri nu sunt de ajuns, cât şi din partea producătorilor de plastic care sunt îngrijoraţi că noile norme ar putea crea standarde diferite de-a lungul blocului comunitar.
În încercarea de a reduce poluarea cu plastic, începând de sâmbătă în Uniunea Europeană sunt interzise farfuriile, tacâmurile, paiele, tijele pentru baloane şi beţişoarele pentru urechi realizate din plastic de unică folosinţă. Directiva europeană a intrat în vigoare în 2019 însă statele membre au avut răgaz până la data de 3 iulie 2021 să o transpună în legislaţia naţională.
Plasticul de unică folosinţă este un simbol al societăţii actuale de risipă. Cu toate acestea, nu ne putem baza doar pe voinţa politică a guvernelor naţionale.
Potrivit informaţiilor disponibile, doar opt state membre au informat Comisia Europeană că au introdus măsuri pentru a transpune directiva în legislaţia naţională. Multe dintre statele membre au adaptat doar „cerinţele minime” sau le lipsesc o parte din măsurile cerute. În plus, în alte state membre, precum Polonia şi Bulgaria, procesul de transpunere a directivei în legislaţia naţională este încă în derulare sau nici măcar nu a început.
La rândul lor, producătorii de plastic critică şi ei noile reguli, care în opinia lor riscă să provoace o fragmentare a pieţei dacă unele dintre statele membre vor respecta cerinţa UE privind un conţinut de 30% de plastic reciclat în sticlele de apă în 2030, în timp ce alte state vor opta pentru obiective mai ambiţioase.
Rezultatul ar putea fi acela în care unii producători de plastic vor fi nevoiţi să vină cu produse diferite pentru ţări diferite, ceea ce nu ar fi viabil din punct de vedere economic, a declarat o sursă din interiorul industriei plasticului. Organizaţia care îi reprezintă pe producători, a cerut Comisiei Europene să se asigure că liniile directoare nu sunt susceptibile la interpretări astfel încât statele membre să nu adopte reguli diferite.
În 2020, din cauza crizei sanitare, producţia mondială de plastic a scăzut cu 0,3% comparativ cu 2019, însă ceea ce este îngrijorător e faptul că de la debutul erei industriale şi până în prezent au fost înregistrat doar trei scăderi. Potrivit datelor comunicate luna trecută de Asociaţia Europeană a Producătorilor de Plastic, la nivelul întregii planete, „cu 367 milioane de tone de plastic produse în 2020, faţă de 368 milioane de tone în 2019, a fost vorba de cea de a treia scădere mondială înregistrată după război, după cea intervenită în 1973, în momentul primului şoc petrolier, şi cea din 2008, din cauza crizei financiare subprime”, a declarat directorul general de la PlasticsEurope.
Pe de altă parte, producţia mondială de deşeuri din plastic ar putea creşte cu 41% până în 2030, iar cantitatea de deşeuri prezentă în oceanele lumii ar putea să se dubleze, până la 300 milioane de tone, avertizează o asociaţie pentru protecţia animalelor.