Crescătorii de ovine trebuie să-şi vaccineze oile, în această perioadă, împotriva unei boli des întâlnită şi care le poate aduce mari pierderi economice în ferme. Odată contractată boala, producţia de lapte este în pericol, iar în funcţie de forma bolii oile pot să moară în aproximativ o săptămână de la debutul bolii. Foarte mulţi crescători de ovine au băgat deja berbecii de ceva timp în turmele de ovine, unele ovine sunt, probabil, în prima lună sau au trecut de prima lună de gestaţie.
Răsfugul alb sau Agalaxia contagioasă a oilor şi caprelor pe care majoritatea, sau toţi crescătorii, cu siguranţă, o cunosc, este o boală foarte contagioasă, dacă apare într-o turmă. Ea se transmite prin mâinile mulgătorului şi poate să fie răspândită în tot efectivul. De aceea este întâlnită cel mai adesea în perioada de lactaţie, în mai şi octombrie. Acum este perioada în care animalele trebuie vaccinate împotriva acestei boli.
Boala are trei forme de evoluţie, o formă supra-acută care se caracterizează prin depresie şi febră foarte mare şi mortalitate în aproximativ 6-7 zile. Este mai rar întâlnită. Forma sub-acută este cea mai obişnuită formă de evoluţie şi aici avem mai multe localizări. O localizare mamară, caracterizată prin mamită, durere la nivelul glandei mamare, apariţia unor noduli pe glanda mamară, secreţia lactată devine apoasă, cu grunji prin ea, în momentul când a fost muls laptele, se sedimentează şi are o culoare galben-verzui, gust sărat.
O altă localizare este cea articulară, care poate să fie în acelaşi timp cu cea mamară, în general prin edeme şi dureri articulare mai ales la nivelul articulaţiilor tarsiene şi carpiene. Apar şchiopături, artrite, uneori chiar şi anchiloza, adică animalul nu se mai poate deplasa. Şi o localizare oculară, foarte cunoscută, când apar probleme la nivelul ochilor, lăcrimare, cheratită, conjunctivită, ulcere, opacifiere cornee, până la pierderea vederii la ambii ochi. Există şi o formă cronică a bolii care se caracterizează printr-o evoluţie mai lentă la nivelul glandei mamare. Adică, apariţia mamitei mai uşoare, a unor noduli. Ulterior, mamela se poate vindeca, dar secreţia lactată nu mai revine. În toate formele de evoluţie ale bolii, secreţia lactată scade foarte mult, iar după evoluţia bolii s-ar putea să nu mai revină deloc.
Sunt pierderi economice pentru ferme, pentru că laptele nu mai este bun, animalul trebuie băgat în carantină, costuri cu tratamentele. Deci, pierderi economice foarte mari în cazul în care boala este depistată în turmă. Boala nu se transmite genetic, ci prin apa, aşternutul, furajele care au fost contaminate cu această micoplasmă. Aceasta este o bacterie care poate fi diseminată de la un animal la altul prin secreţia lactată sau, aşa cum am spus, prin apă, furaj sau chiar mâinile mulgătorilor. Micoplasma rezistă până la trei-patru luni. De aceea este important ca animalele care au luat boala respectivă sau sunt în turma respectivă să fie examinate.
Animalele bolnave trebuie separate şi tratate. Tratamentul poate să fie local, de exemplu, la nivelul picioarelor badijonări cu tinctură de iod, administrarea de antibiotice, tetraciclină, care este bună atât general, cât şi local. În cazul localizării la nvelul ochilor se administrează antibiotice, unguente, dar se fac şi spălături cu acid boric. Este important să se trateze animalele respective să fie izolate, să nu aibă contact cu turma, să se trateze, iar aceste animale nu vor mai fi introduse în turmă, până-n anul următor de lactaţie. Deci, în perioada lactaţiei respective, ele nu ar mai trebui introduse deoarece ele, chiar dacă au fost tratate, rămân purtătoare şi pot transmite boala la celelalte animale, spun specialiştii veterinari. De asemenea, este foarte important ca fermierii să fie conştienţi că trebuie să-şi vaccineze animalele şi să facă dezinfecţia fermei.
Animalele din turmă, care au rămas sănătoase, este foarte important să fie vaccinate. Există vaccinuri care se folosesc pentru această boală, agalaxin sau agavac, vaccinuri care se administrează neapărat în a doua parte a gestaţiei, se vaccinează întreg efectivul, şi tineretul şi masculii deoarece şi ei pot fi purtători. Important în zonele în care a evoluat să se facă această vaccinare cu rapel la interval de 21 de zile.
Imunitatea se intalează după 10-14 zile şi durează circa un an. Dar în efectivele în care chiar evoluează boala ar fi recomandată vaccinarea din 6 în 6 luni. Este imperios necesar să se facă şi dezinfecţie, după descoperirea primului caz de boală, pe tot saivanul şi unde stau animalele. Există soluţii dezifectante cu care trebuie făcută neapărat dezinfecţia. Este foarte important ca în efectivul în care boala a evoluat să nu fie aduse animale tinere, mioare, timp de un an de zile, până nu se face vaccinarea cu rapel a întregului efectiv.
