Creşterea ovinelor reprezintă o tradiţie multiseculară, fiind activitatea de bază a unui însemnat număr de crescători de animale, această specie oferind activităţi tradiţionale privind prelucrarea unor produse din lapte, carne, lână cu un pronunţat caracter specific local sau regional.
Datorita conditiilor geo-climaterice caracteristice tarii noastre efectivele de ovine sunt crescute si exploatate in marea parte a anului (cca 200 – 230 de zile, in functie de intemperii) pe pajistile naturale, respectiv pe pasuni si fanete, fiind comasate in turme (carduri) cu un efectiv de ovine pe turma, diferentiat in functie de suprafata de teren pasunabil, categoria de animale, numarul de proprietari care participa la formarea turmei, de distanta fata de localitati si alte criterii care sunt stabilite de crescatorii din localitatea de origine a ovinelor.
Caracteristicile laptelui de oaie (dupa unele date statistice) sunt reprezentate de continutul ridicat in substante proteice 5,7%, in cazeina 4,6%, lactalbumina / lactoglobulina 1,1%, lactoza 4,5%. Continutul de calciu din laptele de oaie este intre 162 si 259 mg/100g, este bogat in grasimi 6,7%, iar aportul de fosfor, sodium, magneziu, zinc, fier si grupul de vitamine B este de 1,5-2 ori mai nutritiv si mai bogat decat laptele de vaca.
Laptele de oaie are o dubla importanta: biologica – cand reprezinta alimentul indispensabil in primele saptamani de viata a mielului si comerciala – cand poate reprezenta o importanta sursa de venituri. Din acest punct de vedere deosebim laptele supt, adica cel consumat de miel, si laptele marfa, destinat comercializarii.
Pentru imbunatatirea productiei de lapte, se recomanda desfasurarea unei intense activitati de selectie in randul raselor autohtone, extinderea controlului productiei de lapte, alegerea riguroasa a berbecilor folositi la monta naturala sau pentru insamantari artificiale, efectuarea unor incrucisari de infuzie cu berbeci din rase specializate pentru productia de lapte.
O conditie esentiala pentru realizarea unui spor de efective si implicit de produse animaliere scontate, cantitativ si calitativ, o constituie starea de sanatate a ovinelor conditie care constituie o preocupare importanta a serviciilor sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor in perspectiva prevenirii bolilor transmisibile la animale, protejarea populatiei de bolile transmisibile de la animale la om, protectia si bunastarea animalelor, asigurarea pietei de consum cu produse animaliere cu origine cunoscuta si salubre, activitati care se desfasoara in contextul unui larg cadru legislativ specific.
Realizarea acestor actiuni, care in principal sunt in interesul crescatorilor de animale, nu pot fi eficiente decat printr-o colaborare permanenta intre crescatorii de animale, asociatiile de profil si medicii veterinari, respectandu-se cu strictete legislatia din domeniu.
Crescatorii de ovine care doresc sa valorifice productia primara, sau produsele obtinute prin procesarea productiei primare, trebuie sa obtina de la D.S.V.S.A. judeteana, documentul de inregistrare pentru vanzare cu amanuntul, document care stabileste: codul producatorului, produsele care se valorifica, cantitatea, locul de comercializare si aria de distributie.
Aceasta inregistrare este necesara pentru a se putea monitoriza si controla respectarea normelor si regulilor de igiena, trasabilitatea si siguranta alimentelor, de catre toti crescatorii de ovine care produc, proceseaza, depoziteaza si comercializeaza lapte si produse din lapte de oaie, in scopul protejarii sanatatii publice.
In conditiile in care crescatorii de ovine sunt inregistrati la D.S.V.S.A. judeteana, cu centrul de prelucrare a laptelui integrat in exploatatie (stana) sau independent si implicit pentru vanzare cu amanuntul, acestia pot sa comercializeze produsele din lapte de oaie la consumatorul final, la alte unitatii autorizate, in piete agroalimentare de pe intreg teritoriul Romaniei, cu respectarea normelor legale in vigoare.
Cu referire la importanta si rolul crescatorilor de ovine sunt multe aspecte de mentionat tinand cont de contextul social si economic al acestei activitati, fapt ce obliga autoritatiile competente sa acorde spijin financiar si legislativ, real, concret, cu referire la functionarea asociatilor de animale si de produse animaliere, facilitati pentru amenajarea de puncte sau centre de sacrificare, unitati de procesare a laptelui, a carnii si a subproduselor obtinute de la ovine, facilitati pentru asigurarea hranei pe tot parcursul anului, identificarea de beneficiari interni, in spatiul intracomunitar si in tari terte pentru comercializarea berbecutiilor si a unor produse finite (branzeturi, preparate din carne de oaie cu caracteistici traditionale) etc.
