Alexandra Jidoi, studentă la specializarea Balneofiziokinetoterapie și Recuperare din cadrul Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, și-a pierdut vederea în urma unui gest eroic. În urmă cu șase ani, viața i s-a schimbat radical după ce a salvat o fetiță de la înec, intervenție curajoasă pentru care a plătit cu pierderea vederii.
La Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad fiecare student, fiecare om își are propria poveste. Fiecare individ, indiferent de statutul pe care îl are, își trăiește această poveste cu bune și rele, cu greutăți, eșecuri și succese. Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad poate fi privită, din acest punct de vedere, ca un cuib în care se adună în fiecare an, mii si mii de tineri, veniți cu propriul bagaj de experiențe personale care, aici, la Arad, își scriu un capitol ce îi leagă pe toți: anii studenției.
În mod sigur, trăirile și experiențele fiecărui student sunt unice și din fiecare am avea ceva de învățat. Astăzi însă, ne-am oprit asupra poveștii Alexandrei Jidoi, studentă în anul II la Balneofiziokinetoterapie și Recuperare din cadrul Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad.
O tânără de 25 de ani, elegantă și simplă, cu o ținută impecabilă, pasionată de masaj. După cum însăși recunoaște, nu este atrasă de masajul de relaxare, cel terapeutic reprezentând o provocare permanentă, dezvoltându-i tinerei, setea de aprofundare a studiului. Alexandra, la aproximativ trei ani de când a început să profeseze în domeniu, susține că simte că acesta este drumul său, că masajul este o practică ce se învață, însă în cea mai mare măsură, este un dar înnăscut.
„ Toată viața mea s-a schimbat în urmă cu șase ani, când, am încercat și reușit să salvez o fetiță de la înec, intervenție ce m-a costat vederea. Am rămas efectiv oarbă… Au urmat intervenții în țară, fără rezultat, și până la urmă, la o clinică privată din Italia, am reușit să îmi redobândesc vederea, într-un procent semnificativ, la unul dintre ochi. Pentru al doilea, aștept ca evoluția tehnologiei în domeniu să avanseze încât să pot vedea vreodată și cu celălalt ochi”, își relatează Alexandra povestea cu o seninătate debordantă.
Întrebată dacă nu cumva prețul plătit a fost cam mare, tânăra noastră studentă a spus ferm:
„NU! Niciodată nu aș putea spune asta. Niciodată nu regret ce s-a întâmplat și nu aș schimba nimic. Fără să trec prin experiențele ultimilor șase ani, nu aș fi reușit să devin ceea ce sunt astăzi. Mă bucur din suflet că am putut salva fetița respectivă, iar eu să îmi descopăr această pasiune care mă fascinează și mă determină să învăț tot mai mult, să mă perfecționez în domeniu. Nu m-am gândit vreodată că aș fi interesată de masaj. Povestea a început însă, odată cu pierderea vederii. Aveam prieteni care mă vizitau adesea și petreceau ore alături de mine, pentru a-mi fi alături. În timpul acela, am început să îi masez. Din plictiseală. Azi așa, mâine așa, până când ei au început să mă întrebe dacă realizez ce fac și cât de bine fac. Credeam ca glumesc, dar ei vorbeau cât se poate de serios, ca dovadă, în următorul an, mi-au plătit un curs de masaj”.
Tânăra maseur a ajuns să lucreze cu cazuri tot mai dificile, la ora actuală între pacienții săi predominând cazurile de cifoză, scolioză, spondiloză cervicală și drenaj limfatic.
În prezent, urmează cursurile unei facultăți deloc ușoare, frecventează cursuri extra curriculare de perfecționare în domeniu, are un salon de masaj, muncește de dimineață și până târziu în seară și se bucură de fiecare element ce o înconjoară.
Cu zâmbetul pe buze, cu un optimism debordant, Alexandra consideră că:
„Problemele vin. Important e să le luăm așa cum vin și să le facem față. Nu trebuie să ne lamentăm, nu avem voie să ne plângem, să căutăm vinovați. Nici pe departe. Trebuie să căutăm soluții și să mergem mai departe în a ne atinge scopul. Iar scopul meu este acela de a deveni tot mai bună în profesia mea!”
O lecție de viață! O lecție despre cum Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad formează oameni, modelează destine!
