Poveștile despre case și oameni, zestre, habă, danț și haine de sărbătoare, despre bucătăria bunicilor, dar și despre strigoi sau deochi și descântece de boală, dincolo de savoarea zicerii lor în grai local, conturează, în cea mai recentă carte a etnologului Camelia Burghele, o imagine a unui sat sălăjean așezat, bine rânduit, în care lucrurile de valoare erau cele care dădeau rost vieții.
La Editura „Caiete Silvane” a apărut, cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj și al Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, cartea „Șapte povești din Țara Silvaniei”, semnată de Camelia Burghele.
Autoarea și-a creat, de-a lungul ultimilor 20 de ani de cercetări și mai bine de 15 volume, o reputație solidă de etnograf de teren, cunoscând mai bine decât oricine satele sălăjene, cu țăranii lor adevărați. Dinamica acestor sate, între tradițional și post-tradițional, este analizată cu instrumentele antropologiei culturale, cu focusare pe recuperarea patrimonială.
Așa se face că ultimul său volum, „Șapte povești din Țara Silvaniei”, gândit în continuarea celuilalt, „Șapte zile în Țara Silvaniei” (apărut tot la Editura „Caiete Silvane”), se sprijină pe poveștile fabuloase auzite de la bătrânii cu care a stat de vorbă, pentru a deschide apetitul cititorilor pentru o „preumblare” în lumea tradițiilor, obiceiurilor și înțelepciunii populare sau chiar pe ulițele satelor sălăjene.
Poveștile despre case și oameni, zestre, habă, danț și haine de sărbătoare, despre bucătăria bunicilor dar și despre strigoi sau deochi și descântece de boală, dincolo de savoarea zicerii lor în grai local, conturează o imagine a unui sat sălăjean așezat, bine rânduit, în care lucrurile de valoare erau cele care dădeau rost vieții.
„O carte de care Sălajul are nevoie”, așa o numești Dinu Iancu Sălăjanu, președintele Consiliului Județean Sălaj. Potrivit acestuia, intrarea României în marea familie a Uniunii Europene a adus cu sine creșterea atenției acordate identității culturale proprii fiecărui membru. Dincolo de calitatea de „cetățean european”, românul are o cultură tradițională care îl face unic și inconfundabil, și de aici – importanța crucială a cunoașterii, recuperării și conservării patrimoniului satelor, consideră oficialul.
„Ne dorim ca prin politicile de dezvoltare și investițiile pe care le implementăm la nivelul Consiliului Județean Sălaj să susținem cât mai mult dezvoltarea satelor sălăjene în mod durabil și coerent, să asigurăm bunăstare și egalitate de șanse. Majoritatea celor stabiliți în mediul urban au rădăcini în satul tradițional; de aceea este vital să conservăm spiritul autentic al țăranului român, pentru a evita o lipsă de identitate în societatea noastră. Cartea Cameliei Burghele vine în completarea acestui demers, vorbind despre sufletul țăranului, despre amintirile lui, despre tradiții și obiceiuri, dar și despre înțelepciunea populară și rânduiala bunului simț. Lumea se schimbă repede, și e firesc să fie așa. Modernizarea vieții de zi cu zi se simte tot mai mult, iar satele tind să arate ca orașele: casele cu acoperișuri de paie, pâinea coaptă în cuptor, munca în „clacă” sau colindele vechi de Crăciun vor trăi, în curând, doar în amintirile țăranilor; dar este de datoria noastră să le putem spune copiilor și nepoților noștri cum au trăit, cum au muncit, sau cum au cântat bunicii noștri. E nu doar un act de recuperare istorică, ci și un act de mândrie și, de ce nu, chiar de patriotism. Stă în puterea noastră să scriem poveștile satului astfel încât să nu ne pierdem niciodată trecutul. Noi, sălăjenii, o facem prin volumul de față și prin altele, ce vor urma”, afirmă Dinu Iancu Sălăjanu.
