Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit de români în fiecare an pe 30 noiembrie. Începând cu anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca sărbătoarea să fie însemnată cu crucea roșie în calendarul bisericesc.
Sfântul Apostol Andrei și fratele său, Sfântul Apostol Petru, au fost fiii lui Iona, un pescar sărac din Galileea. Ei au trăit din pescuit până când l-au auzit pe Sfântul Ioan Botezătorul predicând în pustiul Iordanului și vestind venirea lui Mesia. Martor la botezul lui Iisus Hristos în apa Iordanului, Sfântul Andrei l-a auzit pe Sfântul Ioan Botezătorul spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”.
Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai târziu. Iată ce spune Sfântul Apostol și Evanghelist Matei: „Pe când (Iisus) umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El”.
Andrei este cunoscut și drept „cel dintâi chemat” (la apostolie). L-a însoțit pe Iisus Hristos prin Țara Sfântă. A fost martor la minunile pe care le-a săvârșit și s-a pătruns de învățăturile Lui. Sfântul Andrei a suferit, alături de ceilalți apostoli, asistând la chinurile și umilințele la care L-au supus iudeii pe Mântuitor. S-a încredințat, împreună cu ceilalți apostoli, că Iisus Hristos a înviat din morți. L-a văzut pe Domnul înviat și în prima zi, și după opt zile, și când El s-a arătat în Galileea și le-a dat poruncă să predice Evanghelia printre toate neamurile pământești.
Sfântul Apostol Andrei a început prin a predica Evanghelia în Asia Mică. De acolo a venit în ținuturile dintre Dunăre și Marea Neagră și i-a creștinat pe strămoșii noștri geto-daci. El este protectorul neamului românesc și lui trebuie să ne închinăm în această zi.
La fel ca și ceilalți apostoli, Sf. Andrei a umblat mult pentru a propovădui cuvântul lui Dumnezeu și prin urmare și alte țări îl au ca patron spiritual. Astfel, Scoţia are pe drapel crucea Sf. Andrei, iar Spania, Grecia şi Rusia îl consideră creștinatorul lor. Totodată, Sf. Andrei este patron spiritual al mai multor oraşe din Italia, Franţa, Belgia şi Grecia. Crucea Sfântului Andrei Crucea Sfântului Andrei este în formă de X și reprezintă un simbol al umilinței, al pătimirii și al martiriului în credința creștină. Potrivit tradiției, Sfântul Apostol Andrei, după primirea Sfântului Duh, a propovăduit în Bitinia și în toate zonele de pe coasta Mării Neagre, dar a ajuns și în Cherson și Rusia. De-a lungul vieții sale, el a dus cuvântul lui Dumnezeu în Sciția cea Mare, Sciția Mică (Dobrogea), în Sinopi, în Miotia, s-a întors în Tracia și și-a găsit sfârșitul în Patras.
Pedeapsa pe care a primit-o Sf. Andrei a fost moartea prin răstignire, dar, potrivit tradiției, a considerat că este nedemn să fie răstignit la fel ca Domnul Dumnezeul său, astfel încât el a implorat să i se facă o cruce de forma diferită. Așa s-a ajuns să fie răstignit pe o cruce în forma de X.
Sfântul Andrei a fost răstignit, în orașul Patras, lângă Corint, pe o cruce în forma de X, căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei”
Români au o tradiţie frumoasă pentru noaptea de Sfântul Andrei care s-a transmis încă de la daci. Şi pentru că tradiţiile poporului român sunt frumoase şi mistice, merită să le cunoaştem şi să le povestim copiilor noştri despre ele. Ziua Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua lupului sau Gadinetul şchiop. Se ştie ce a simbolizat lupul pentru daci, dacă însuşi steagul lor avea înfăţişarea unui balaur cu cap de lup. Se credea şi încă se mai susține această ipoteză, că şi acum în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui. De aici şi credinţă că „îşi vede lupul coada”. Ziua de Sfântul Andrei se serbează prin nelucru în casă, că să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când porneşte şi lupăria.
Tot din cauza lupilor nu se mătură toată ziua, nu se dă gunoiul afară, nu se rânesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se dă nimic cu împrumut. Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totuşi, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece. În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce spun, moare.
La miezul nopţii de Sf. Andrei se deschid cerurile.
În credinţele poporului român de pretutindeni, în noaptea de Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umblă strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale morţilor, care nu ajung în lumea de „dincolo” după înmormântare, sau refuză să se mai întoarcă „acolo” după ce îşi vizitează rudele, la marile sărbători calendaristice. Strigoii devin foarte periculoşi pentru cei vii: iau viaţa rudelor apropiate, aduc boli, grindină şi alte suferinţe. După relele provocate şi locul unde activează, ei pot fi de apă şi de uscat, de vite şi de stupi, de ploi şi de foc. Ei călătoresc pe Pământ şi pe ape, strigând şi miorlăind, călare pe meliță, pe coadă de mătură, pe butoi sau în butoi.
