Sfântul Gheorghe este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți apărători ai creștinismului. Mulți români își sărbătoresc onomastica în această zi, datorită importanței acestui sfânt în cultura și tradiția ortodoxă.
Aproape un milion de români își sărbătoresc ziua de nume pe 23 aprilie, când este sărbătorit Sfântul Gheorghe. Calendarul ortodox conține informații esențiale despre Sfânta Scriptură, sfinți și evenimente importante de comemorare, asociate cu fiecare zi a anului. Biserica a stabilit reguli speciale referitoare la post și sărbători, care corespund cu zilele săptămânii sau cu perioadele din an în raport cu sărbătorile principale.
Sfântul Gheorghe este sărbătorit în mod tradițional pe 23 aprilie, dar în unele situații, cum ar fi atunci când această dată cade în Săptămâna Mare, sărbătoarea poate fi mutată. În 2024, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, este cinstit marți, 23 aprilie. Deoarece această sărbătoare coincide cu Postul Paștelui, creștinii ortodocși vor avea permisiunea de a consuma ulei și vin în această zi.
Numele Gheorghe, de origine greacă, înseamnă „țăran” sau „fermier”. În fiecare an, aproximativ un milion de români, în special bărbați, își sărbătoresc onomastica pe 23 aprilie. Printre aceștia se regăsesc peste 720.000 de bărbați și 183.156 de femei. Există numeroase variante ale numelui Gheorghe, precum George, Georgică, Ghiță, Georgian, Gică, Gigel, Gigi, Geo, Georgel, Gheorghiță sau Ghiță pentru bărbați, și Georgiana, Georgeta, Geta, Gina, Getuța, Gherghina, Gica sau Georgi pentru femei.
Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai iubiți sfinți în tradiția creștină, fiind venerat atât în creștinismul ortodox, cât și în alte ramuri creștine pentru curajul și credința sa în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor. Se spune că Sfântul Gheorghe a trăit în secolul al III-lea în regiunea Cappadociei, în prezent parte din Turcia, fiind un general roman de origine greacă și ofițer în garda împăratului roman Dioclețian. A devenit cunoscut pentru actele sale de curaj și pentru credința sa puternică în creștinism.
Chiar și în fața persecuțiilor și torturii impuse de Dioclețian împotriva creștinilor, Sfântul Gheorghe nu a renunțat la credința sa creștină. Una dintre cele mai cunoscute legende despre el este cea a luptei cu balaurul, simbol al biruinței credinței creștine asupra răului.
Sfântul Gheorghe a refuzat să se închine idolilor și a mărturisit cu curaj că este creștin. În urma acestei hotărâri, împăratul Dioclețian a ordonat ca Sfântul să fie închis și torturat, în speranța că îl va determina să renunțe la credința sa și să jertfească zeilor. Cu toate că a fost supus unor chinuri cumplite precum loviri cu sulița, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapă cu var sau băutură otrăvită, Sfântul Gheorghe nu a clintit din credința sa.
Condamnat la moarte prin decapitare, Sfântul Gheorghe și-a aplecat singur capul spre sabie în ziua de 23 aprilie, în timp ce se ruga la Dumnezeu. Cultul Sfântului Gheorghe s-a răspândit pe scară largă, datorită imaginii sale de cavaler care înfrânge un balaur. În Evul Mediu, Sfântul Gheorghe a devenit protectorul cavalerilor și al cruciaților. Este considerat ocrotitorul Moldovei și patronul Angliei, Georgiei și Moscovei. În picturile religioase, Sfântul Gheorghe este adesea reprezentat călare pe un cal alb, simbol al purității și al soarelui. Alături de Sfântul Dumitru, cunoscut și sub numele de Sânmedru, sărbătorit pe 26 octombrie, Sfântul Gheorghe joacă un rol esențial în calendarul pastoral, fiind considerat începătorul anului agricol. Tradiția spune că vara începe de la Sângiorz și ține până la Sânmedru. Alte tradiții, superstiții și obiceiuri populare legate de Sfântul Gheorghe sunt distribuirea de liliac și leuștean la biserică, pentru a conferi sănătate oamenilor și animalelor pe tot parcursul anului. În unele regiuni, casele sunt decorate cu ramuri verzi de salcie pentru a se proteja împotriva bolilor și pagubelor. Capul familiei, de obicei un bărbat, are responsabilitatea de a așeza ramuri de salcie în diverse locuri, precum porți, ferestre, uși, grădini și morminte, acestea fiind folosite ca remedii împotriva bolilor.
