Recent, cercetătorii au descoperit că sângele conține proteine numite opsinuri, care sunt implicate în percepția luminii. Această descoperire deschide noi perspective asupra modului în care corpul nostru reacționează la mediul înconjurător, dincolo de simțurile clasice.
În corpul uman, sângele conține celule care au rolul de a transporta oxigenul și dioxidul de carbon, dar și anumite proteine numite „opsinuri”, care sunt implicate în percepția luminii. Aceste proteine ar putea fi unele dintre elementele care ajută în „comunicarea” între diferite părți ale corpului, dând posibilitatea unui anumit tip de „viziune” dincolo de ochi. Sângele nu „vede” în sensul în care ochii noștri percep lumea, dar ideea că anumite proteine, cum ar fi opsinurile, care sunt asociate în mod normal cu retina ochilor, există și în sânge, este destul de uimitoare. Opsinurile sunt proteine ce ajută la detectarea luminii și sunt esențiale pentru vedere. Aceste proteine din sânge sunt studiate pentru a înțelege mai bine cum comunică diferitele părți ale corpului între ele. Se crede că ele pot juca un rol în transmiterea unor semnale ce permit corpului să reacționeze la schimbările de mediu (cum ar fi intensitatea luminii), chiar și atunci când nu sunt implicate direct în procesul de vedere. Un alt punct interesant este faptul că descoperirea acestora a dus la speculații despre faptul că sângele nostru ar putea fi implicat într-un tip de „percepție senzorială” mai complexă, care include reacții la lumină sau la modificările de mediu. Este o zonă de cercetare relativ nouă și un domeniu plin de mistere!
Aceste fapte ne arată cât de complex este corpul uman și cum încă mai există atât de multe de descoperit despre interacțiunile și procesele biologice. Ce părere ai despre asta? Te-ai aștepta la un astfel de „sistem de vedere” în sânge? În mod tradițional, opsinurile sunt proteine care se găsesc în retina ochilor și sunt esențiale pentru percepția luminii. Ele sunt implicate în procesul de transducție vizuală, adică transformarea stimulului luminos în semnale electrice care sunt transmise către creier. Totuși, cercetările recente sugerează că aceste proteine ar putea fi prezente și în alte părți ale corpului, inclusiv în sânge. O descoperire destul de recentă este că opsinurile se găsesc și în sânge. În 2014, cercetătorii au identificat opsinuri în celulele endoteliale ale vaselor de sânge.
Aceste celule formează pereții vaselor de sânge și sunt implicate în diverse funcții ale sistemului circulator. De asemenea, au fost găsite și în alte țesuturi, cum ar fi celulele cerebrale, ceea ce sugerează un rol mult mai larg al acestor proteine decât doar percepția vizuală. În sânge, opsinurile ar putea juca un rol important în comunicarea între celule. Se speculează că aceste proteine pot ajuta celulele din diferite părți ale corpului să răspundă la semnalele de lumină. Acest proces nu este similar cu „vederea” propriu-zisă, dar poate influența cum reacționează organismul la diferite condiții de mediu. Un posibil rol al opsinurilor în sânge ar putea fi influențarea vascularizației, adică a modului în care vasele de sânge se dilată sau se contractă în răspuns la stimuli luminoși sau chimici. Aceasta ar putea contribui la reglarea circulației sanguine, în funcție de mediul înconjurător. De exemplu, este posibil ca corpul să răspundă la schimbările de lumină sau la ritmurile circadiene prin ajustarea fluxului sanguin în diferite zone ale corpului. Această descoperire sugerează că nu doar ochii sunt implicați în „percepția luminii”, ci întregul corp ar putea avea mecanisme pentru a răspunde la schimbările de lumină. Deși sângele nu are capacitatea de a vedea în sensul clasic, cercetările indică faptul că sistemul circulator ar putea fi sensibil la diferite tipuri de lumină, în special la lumina roșie sau infraroșie. Un alt domeniu de cercetare care explorează această idee este biologia ritmurilor circadiene.
Se știe că lumina joacă un rol important în reglarea ceasului biologic, iar cercetătorii cred că opsinurile din sânge ar putea ajuta la coordonarea reacțiilor corpului la diverse ritmuri ale luminii naturale, cum ar fi ziua și noaptea. Este evident că cercetarea în acest domeniu este încă destul de nouă, dar descoperirea opsinurilor în sânge deschide un capitol nou în înțelegerea corpului uman. Ar putea fi doar un alt exemplu al modului în care corpul nostru este mult mai complex și interconectat decât am fi putut imagina!