Tunderea oilor este un procedeu care se efectuează anual. Perioada optimă este 15 mai-15 iunie, când temperatura medie depășește 10 grade. În cazul oilor din rasa Țurcană, procedeul se poate repeta și în luna septembrie. Tunderea se face de obicei după ce oile sunt scoase din saivane, la pășunat. Mieii născuți în anul curent pot fi tunși în perioada iulie-august, dupa ce lâna are lungimea de 4 cm.
Tunsul oilor este o operatiune anuala si obligatorie, care se efectueaza intre 15 mai si 15 iunie, in zilele in care temperatura medie depaseste 10 grade Celsius.
Oile din rasele Turcana si Tigaie se pot tunde intre 10 mai si 1 iunie, datorita rezistentei corporale, la variatiile de temperatura. Efectuata mai devreme, tunderea ovinelor poate duce la pierderi de efectiv sau la scaderea productiei de lapte, ca urmare a temperaturilor scazute si a ploilor reci de primavara. In acest material, ne vom referi strict tehnic la tunderea oilor.
Ordonarea operatiunii se face intr-un spatiu special destinat tunderii oilor sau intr-unul alocat temporar, situat in extremitatea saivanului. Incaperea se curata riguros si se dezinfecteaza, se doteaza cu mese de tuns, pregatindu-se apoi utilajele necesare acestei lucrari. Cu cel putin 12-14 ore inaintea tunderii, se sisteaza hranirea animalelor, pentru evitarea accidentelor ce pot sa apara ca urmare a incarcarii tubului digestiv. Inainte cu 24-36 de ore trebuie asigurat un interval de odihna a animalelor.
Practic, tunderea ovinelor incepe din regiunea sternala, spre abdomenul acestora, urmand a fi continuata in partile interioare, apoi partile extreme extratoracice, gatul, corpul si spatele. Tunderea se incheie pe partile exterioare ale picioarelor. La 2-3 zile dupa tundere, se trece la imbaiere, in scopul prevenirii scabiei. Imbaierea se repeta dupa circa doua saptamani si – mai apoi – toamna, inainte de intrarea in stabulatie.
