Poetul sălăjean Vasile Crișan prezintă în volumul ”Timpul fluid” o colecție de poezii menite să trezească amintiri plăcute din viața autorului și, de ce nu, din viața cititorului.
Vasile Crișan, de profesie economist, este un poet cu origini sălăjene, născut în satul Badon, comuna Hereclean din județul Sălaj, la 6 iulie 1941. Chiar dacă formarea sa profesională a fost legată de domeniul științelor fixe, Vasile Crișan a fost mereu atras de poezie, fiind stăpânit de dorința de a scrie și a publica poezii. Volumul ”Timpul fluid” este dedicat nostalgicilor de locul natal, de casa părintească, de copilărie și de joaca afară cu prietenii până seara târziu…Volumul ”Timpul fluid”, o colecție de poezii menite să trezească amintiri plăcute din viața autorului și, de ce nu, din viața cititorului. Poeziile reprezintă o selecție din toate creațiile autorului scrise într-o perioadă îndelungată.
Redăm, în continuare, două din poeziile cuprinse în acest volum, considerate de către autor, definitorii.
Te aștept
Te aștept pe ale primăverii valuri
Cu mireasma ta să mă petreci
Dar știu că tu pe aici nu o să treci
Eu totuși te aștept.
Te aștept pe câmp sub arșița de vară
Să-ți aud pașii călcând pe poteci
Dar știu că tu pe aici nu o să treci
Și totuși eu te aștept.
Te aștept în asfințit de toamnă
Rugându-mă la un soare ce a apus pe veci
Dar știu că tu pe aici nu o să treci
Și totuși te aștept.
Te aștept în pragul înserării
Cu doruri care ard în jurul lumânării
Mă lupt cu ele și nu le pot învinge
Și încerc focul iubirii
Cu o lacrimă a-l stinge
Te aștept în univers lângă o stea
Sub o piatră umedă și rece.
Și poate întâmplător pe acolo tu vei trece
De aceea scrutez universul și mereu te aștept
Zâmbetul mamei
E primăvară iar și trist îmi amintesc
Sub blândul tău zâmbet, mamă ce fericit eram
Când spuma norilor în clocot
Se cobora din nou pe ram.
Tot mă privești și acum din deal, măicuță,
Și grijile pe față acolo tu le ai,
Și ultima suflare când ți-ai dat-o
Măicuța mea cea bună, tu încă îmi zâmbeai.
Ți-am îngropat și zâmbetul cu tine, mamă,
E primăvară și aștept ca să răsară
Să-l iau cu mine, să-l aduc acasă iar, să-l duc eu mamă la căsuța noastră,
În care când zâmbeai o transformai în glastră.
Și să-l sădesc cu grijă sub fereastră, la noi în grădină
Să mă trezească din nou în fiecare dimineață
Și seara, să-mi dea lumină.
”Fie ca aceste poezii să reprezinte pentru fiecare cititor un bun amic credincios care să îl ajute prin lecturarea lor la înlăturarea eventualilor nori de pe cerul senin al sufletului” concluzionează autorul prin nota publicată în acest volum.
