Zalăul a devenit un şantier în ultima perioadă de timp, mai exact după luna mai 2020. Un şantier, sau un câmp de luptă pentru supravieţuirea nervilor cetăţenilor din municipiu, asta depinde din care parte priveşti.
Zalăul a devenit un şantier în ultima perioadă de timp, mai exact după luna mai 2020. Un şantier, sau un câmp de luptă pentru supravieţuirea nervilor cetăţenilor din municipiu, asta depinde din care parte priveşti. Poate fi considerat un câmp de luptă pentru cetăţeni, deoarece s-au deschis lucrări noi, de către aceleaşi firme care nu le-au finalizat pe cele începute. Iar în aceste condiţii, este greu de înţeles de ce este nevoie să rămânem cu şantierele pe cap în timp ce se deschid altele , în alte zone ale oraşului. Partea proastă a lucrurilor este că foarte curând campania electorală se încheie, însă noi şi şantierele vom rămâne.
Unele dintre ceste şantiere sunt un real pericol public pentru populaţie, în timp ce alte lucrări s-au făcut doar pentru a mai bifa încă o realizare, fără a ţine cont de nevoile reale. Dar, da, lucrurile s-au făcut, ce mai contează dacă bine sau nu ?
Şi pentru că era necesar ca actuala administraţie să încerce să închidă cât de cât din lucrările începute, iată că Primăria a hotărât să acceseze un nou credit, în valoare de nici mai mult nici mai puţin de 14.221.160 euro, credit contractat la mijlocul lunii august 2020 de pe piaţa de capital, mai exact de la Banca Comercială Română.
De menţionat faptul că Primăria a accesat succesiv mai multe credite de pe piaţa de capital, de la alte bănci, în perioada 2018-2019, pentru cofinanţarea proiectelor europene şi nu numai.
Unul dintre şantierele în care Primăria a alocat banii din ultimul credit accesat, este cel deschis pe strada Gheorghe Doja din Zalău, unde este în derulare un proiect care cuprinde modernizarea acestei artere de circulaţie , prin fonduri alocate de la Guvern şi finanţare proprie a municipalităţii, dar şi un proiect care vizează iluminatul public din municipiu, proiect cu finanţare europeană şi partea de cofinanţare a municipalităţii.
Pentru că, iată, modernizarea nu prea s-a întâmplat, noile piste pentru biciclişti care ar fi trebuit create sunt impracticabile, au fost dotate aceste piste cu stâlpii de iluminat; canalele pentru serviciile subterane nu au fost mutate, nu au fost scoase din aceste piste, avem o mulţime de asemenea canale împrăştiate peste tot, modernizarea s-a rezumat, în mare parte doar la o reasfaltare a străzii şi o refacere atrotuarelor. Dar au uitat, odată cu refacerea trotuarului să repare şi accesul în scările de bloc, acces deteriorat în urma lucrărilor din zonă.
Pe de altă parte, noii stâlpi de iluminat arată ca nişte tinichele ieftine, evident că nu s-a avut în vedere nici măcar pentru zona centrală, care se doreşte a fi oarecum o zonă istorică, reprezentativă pentru Zalău, deci nici măcar pentru această zonă nu au fost solicitaţi stâlpi ornamentali pentru iluminatul public, chiar dacă bugetul alocat în acest proiect cu finanţare europeană a permis acest lucru. Lucrările executate pompieristic, proiectele depuse să iasă la număr şi să zornăie la raportări, nu sunt chiar ceea ce trebuie, în cele mai multe situaţii. Există nevoile, puteau fi integral acoperite, însă…
Iar în ceea ce priveşte problema canalizării pluviale , aceasta a rămas în aceeaşi fază : sublimă însă…. există ? Are vreo eficienţă? Din ce am sesizat noi, NU ! Poate cineva să explice motivul îndustării reale a benzilor de circulaţie prin amplasarea acelor mini-rigole care nu vor colecta nimic pentru că sunt prost găndite ? Noi credem că nu, însă cine ştie, poate-poate cineva ar putea da o explicaţie plauzibilă pentru aceasta.
Recunoaştem că Zalăul are nevoie de reabilitare.
Recunoaştem că sunt o grămadă de nevoi, chiar primare dacă este să ne referim la canalizarea menajeră care încă lipseşte de pe o grămadă de străzi vechi din oraş, chiar dacă suntem în secolul 21.
Recunoaştem că ne dorim să trăim mai bine. Însă, dacă oricum noi, zălăuanii vom plăti toate aceste reparaţii- reabilitări, nu se puteau face bine ?
Suportăm deranjul, suportăm mizeria, suportăm costurile, şi toate acestea integral. De ce nevoile sunt acoperite parţial, unele chiar în bătaie de joc ?
Să fie neştiinţă?
Să fie neputinţă?
Să fie rea -voinţă?
