Ignatul marchează începutul pregătirilor tradiționale de Crăciun, fiind ziua în care sunt sacrificați porcii conform obiceiurilor românești. Ziua de Ignat este întotdeauna pe 20 decembrie. Sărbătoarea se mai numește Ignatul porcilor sau Ihnatul și este ziua în care se sacrifică porcii în mod tradițional.
Ignatul marchează începutul pregătirilor tradiționale de Crăciun, fiind ziua în care sunt sacrificați porcii conform obiceiurilor românești.
Ziua de Ignat este întotdeauna pe 20 decembrie. Sărbătoarea se mai numește Ignatul porcilor sau Ihnatul și este ziua în care se sacrifică porcii în mod tradițional. Tot în această zi este prăznuit Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, urmașul apostolilor și patriarh al Bisericii Antiohiei, ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan.
În religia ortodoxă, ziua de Ignat pică în aceeași zi cu sărbătoarea Sfântului Mucenic Ignatie Teoforul, dar fără nicio legătură directă cu această tradiție.
Cuvântul Ignat provine de cuvântul latin „Ignis”, care înseamnă foc. Pe timpuri, această zi era una dintre cele mai importante sărbători solare.
Ignatul în 2025 cade pe 20 decembrie, ca în fiecare an, iar ritualul este respectat cu sfințenie de cei care dețin porci. Această tradiție își are originea în tradițiile Romei antice – acest sacrificiu se făcea la Saturnalii, între 17 și 30 decembrie, în numele zeului Saturn. Porcul era considerat întruchiparea acestei divinități.
Și atunci, dar și acum, se respectă câteva reguli clare: tăiatul porcului se face pe lumină, pentru că se spune că doar lumina poate ține la distanță spiritele malefice care pot interveni în sacrificiu.
Înainte de a tăia porcul, locul în care va avea loc sacrificiul trebuie purificat. Oamenii obișnuiesc să tămâieze și să stropească cu apă sfințită locul, ca să înlăture duhurile rele.
Se spune că dacă sacrificarea porcului nu se face în ziua de Ignat, porcul nu mai mănâncă și nu nici nu se mai îngrașă, ci dimpotrivă, slăbește și nu îi mai merge bine.
În această zi nu se fac alte activități în afara tăierii porcului. Nu se spală, nu se coase, nu se toarce lâna și nici nu se mătură.
În mod tradițional, bărbatul este cel care se ocupă de înjunghiatul, arsul și tranșatul porcului, în timp ce femeia se ocupă de prepararea bucatelor tradiționale din porc, de la cârnați, la tobă, pomana porcului sau caltaboș.
Unii oameni cred că atunci când sângele porcului negru este amestecat cu făină el devine leac pentru bolile copilăriei. Cu el se „afumă” copiii ca să fie feriți de răceli, de frică și de alte boli specifice vârstei.
Înainte cu o seară, trebuie ascuțite cuțitele și se spune că în această noapte porcii visează dacă vor fi sau nu tăiați.
Se spune că în focul pregătit pentru porc trebuie aruncate ramuri de iasomie, ca să dea șoriciului o aromă bună.
Mai este și tradiția în care după ce este gata de pârlit, pe porc se așează o pătură pe care sunt puși apoi copiii mici. În acest fel, ei vor avea noroc, conform tradiției
Pomana porcului este primul preparat care se face după tăierea aimalului. O servesc cei care au ajutat sau asistat la sacrificiul animalului și este mereu pregătită de femei. În unele zone, există obiceiul să se dea de pomană din aceste bucate gătite pentru cei nevoiași. Alții sfințesc carnea gătită la biserică.
În unele zone, se spune că pe tot parcursul zilei de Ignat oamenii trebuie să poarte metal: inele, cercei, monede sau orice obiect încărcat cu energie care să țină la distanță duhurile ostile.
Când porcul e gata, primul care se aduce în casă este căpățâna, iar râtul trebuie să fie înainte, ca lucrurile să meargă bine în gospodărie.
De asemenea, unii amestecă sângele porcului cu mei, îl lasă la uscat și se folosește pentru a afuma copiii care aveau guturai.
Ziua de Ignat este una plină de tradiții și obiceiuri, unele mai cunoscute, altele de-a dreptul înfricoșătoare. Cu toate acestea, tradițiile se păstrează an de an și se transmit cu sfințenie din generație în generație.
Pe lângă ritualul central al tăierii porcului, Ziua de Ignat continuă să fie o ocazie pentru întregirea și întărirea legăturilor comunitare. În multe sate, oamenii respectă obiceiul de a organiza mici adunări și mese festive pentru a marca această zi specială. Pregătirea porcului nu este doar un act gospodăresc, ci și un prilej de transmitere a cunoștințelor tradiționale către tineri.
