Nicolae Ionel Ciucă, liderul Partidului Național Liberal și președintele Senatului, a transmis sâmbătă, pe 27 ianuarie, un mesaj cu ocazia Zilei Internaționale de Comemorare a victimelor Holocaustului.
Sâmbătă, pe 27 ianuarie, de Ziua Internațională a victimelor Holocaustului, România a marcat 83 de ani de la progromul de la București. Potrivit lui Nicolae Ionel Ciucă, aceasta reprezintă o rană adâncă în conștiința noastră națională.
„Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este, în fiecare an, prilejul unui profund omagiu adus tuturor celor ce și-au pierdut viața, familiile, libertatea și demnitatea în cea mai tragică perioadă a secolului trecut. În România, luna aceasta marcăm 83 de ani de la pogromul de la București, din ianuarie 1941, o rană adâncă în conștiința noastră națională”, a transmis Nicolae Ionel Ciucă.
Liderul PNL a adăugat că în prezent, asistăm din nou la promovarea discursului agresiv al urii. Nicolae Ionel Ciucă a punctat că acesta duce întotdeauna la dezbinare, intoleranță și distrugere.
„Avem datoria de a lupta, neobosit, împotriva antisemitismului, xenofobiei și a oricărei forme de discriminare și discurs extremist. Doar compasiunea, toleranța, precum și respectul pentru viața și drepturile omului pot fi fundament pentru o lume liberă de ură și cruzime”, a afirmat președintele Senatului.
În perioada 21-23 ianuarie 1941, 128 de evrei au pierit. Sute au fost supuși maltratărilor, pe lângă distrugerea totală prin incendiere a principalelor lăcașe de cult ale comunității mozaice.
Evenimentele violente din ianuarie au avut loc în contextul unei revolte care viza înlocuirea liderului statului, generalul Ion Antonescu, și a grupului său guvernamental, cu Horia Sima, liderul Mișcării Legionare. Situația evreilor din România s-a înrăutățit odată cu preluarea puterii de către Ion Antonescu și legionari, în septembrie 1940. Membrii comunității mozaice au fost privați de drepturile cetățenești, s-au confruntat cu marginalizarea economică și au fost supuși persecuțiilor, conform relatărilor istoricilor.
La data de 20 ianuarie 1941, tensiunile au escaladat odată cu capturarea evreilor de către legionari pe străzile Bucureștiului. Un prim grup a fost adus la Prefectura Poliției Capitalei, unde indivizii au fost agresați, interogați și umiliți. În zilele următoare, legionari și locuitori ai Capitalei au invadat cimitirele evreiești, în special cele din Văcărești și Dudești, unde au agresat și răpit evrei, vandalizând morminte. Ulterior, au devastat și jefuit locuințe și magazine evreiești, fără să ocolească nici porțile sinagogilor, pe care le-au incendiat. Pe 23 ianuarie, un număr de persoane reținute și ținute în detenție la Prefectura Poliției au fost transportate la Abatorul Comunal de pe Splaiul Dâmboviței și executați. Relatările indică prezența a 15 evrei conduși la Abatorul Capitalei și împușcați. Într-un act de batjocură, câteva cadavre au fost agățate de cârligele folosite pentru animale. Unor cadavre li s-au extirpat intestinele și au fost dispuse în jurul gâtului, conform relatărilor din cartea „Rezistența spirituală a evreilor români în timpul Holocaustului” de Geller Iaacov.
Cel mai mare masacru a avut loc în pădurea Jilava, unde au fost împușcați 89 de evrei.
